old.specimen.ro

Nustiu cum sa incep 😀 asta e primu meu review. O data cu el apare si o noua categorie. In viitor voi face review la multe „chestii”.
Totusi sa revin la review.
Astazi vreau sa iti zic despre blogul unui prieten. El se numeste Catalin. Iar blogul lui se numeste Mai Usor. Acolo isi tranteste el gandurile. Le arunca pur si simplu si asteapta sa vada ce reactii starneste.
Imi place modul in care scrie, si abordarea lui. Se exprima bine, posturile sunt consistente si fondate. Totusi nu-mi place faptul ca nu are un domeniu propriu.
Osa citez din ultimul lui articol: Ne e frica de sentimente?

Suntem obisnuiti sa vedem la stirile de la ora 5, care sunt atat de populare si vazute negativ.. incat stiu ce arata chiar daca nu ma uit la ele. In mare parte sunt stiri triste, iar cateva dintre ele sunt cu tineri care s-au sinucis din iubire.. Oare acest sentiment profund si extrem de frumos este periculos? Oare este ok sa ne temem de el? Acest sentiment furniseaza, in unele cazuri, tristete in loc de fericire? Lacrimi in loc de zambete? Sau acest sentiment, care este periculos, nu se numeste dragoste? Oare se numeste obsesie?

Cu toate aceste lucruri, cu constinetizarea ca o dragoste mincinoasa poate duce la obsesie, ne putem atasa de o persoana? Am vazut/auzit multi oameni calora le e frica sa se indragosteasca tocmai din cauza aceasta. Le este frica sa cunoasca, le este frica sa aiba un lucru foarte drag.. pentru ca intr-o zi, el poate fi pierdut. Dar nu e mai bine decat sa nu-l fi avut niciodata? Daca tot amani si te abtii sa oferi sentimente, oare nu vei duce o viata trista? Acest articol imi creeaza o stare care nu-mi prea place, asa ca voi incheia scurt..

Traieste la maxim momentele fericite, chiar daca sunt doar momente si nu tin la nesfarsit. E mai bine decat sa nu le fi simtit niciodata.

Totusi asta’ nu-i unu dintre cele mai bune posturi insa mie imi place, asadar dute pe blogul lui Mai Usor si vezi acolo cum sta treaba. Eventual poti sa-mi zici si parerea ta despre blogul lui mai jos la comentarii sau chiar lui.

In ultima vreme, ultima luna gen’ m-am dat pe gaming. Cum vine asta? Pai am ajuns sa descarc si sa joc o gramada de jocuri. Poate ca iti pare normal dar, de obicei io nu prea ma jucam pe pc, aveam doar cateva jocuri. Iar acum am 67 GB de jocuri 😐 .
Uite ca iti fac o lista cu ele, nu ca m-as lauda 😀

1. Call Of Duty Black Ops
2. Grand Theft Auto IV
3. Grand Theft Auto San Andreas
4. Tomb Raider Legend
5. Mafia II
6. Sniper Ghost Warrior
7. Burnout Paradise The Ultimate Box
8. Need For Speed World Online
9. Need For Speed Shift
10. Need For Speed Most Wanted
11. Half-Life Deathmatch
12. Counter Strike 1.6

Cam astea’s toate jocurile mele b-) . Nu sunt chiar asa multe dar sunt destule si cred ca nu o sa mai descarc altele curand… :)) . Daca tot vorbim de gaming va prezint si sistemu’ meu >:)

Carcasa: Thermaltake v3 Black Edition
Sursa: No-Name atx-450 wati
Placa de baza: ASROCK N68C-S-UCC, Socket AM2+/AM3
Procesor: AMD Athlon™ X2 7750 2.7 Ghz Black Edition [asta inseamna ca are multiplicatoru „liber”]
Cooler procesor: CoolerMaster Hyper TX3
Placa video: Sapphire ATI Radeon HD 4650, 1024MB, DDR2, 128bit, HDMI, PCI-E
Memorie RAM: 4096 MB DDR2 Dual Channel
Hard-Disk: Western Digital SATA 250GB 7200RPM 3GB/S 8MB, WD2500AAJS
Dvd-rw: Asus

Defapt pun si un link 😀 sa vedeti exact click –>aici
Apropo, folosesc doua monitoare si am rezolutia de 2560×1024.
Ce sistem ai tu? Poti sa te lauzi la comentarii ;;)

Sunt confuz, asta fiindcă sunt multe care s-ar fi putut întâmpla. Extratereştri sunt până la urmă o variantă şi atunci asta mă face să mă gândesc dece i-au luat pe toţi, ce fac cu ei şi dece eu “am scăpat”.
Poate că sunt singurul care a scăpat dintr-o greşeală de “colectare” a lor. Atunci aş putea spune că lumea e a mea şi asta în orice sens al cuvântului.
Dar dacă mai sunt oameni care au scăpat şi ei? Trebuie să îi caut şi să rezolvăm situaţia asta.
Se poate ca extratereştrii să fi “mâncat” deja oamenii răpiţi şi atunci degeaba încerc eu fiindcă e în zadar.
Merg de două ore prin oraş. Am sentimentul că cineva mă urmăreşte, şi mă întorc o data la câteva secunde să mă uit în spate, ca să mă asigur, dar e pustiu. Nici măcar animale nu mai văd. Sunt puţin obosit, e ora zece şi ceva…consider că ar trebui să fac rost de un mijloc de transport mai rapid decât mersul pe jos.
Văd în depărtare un magazin de biciclete, fug până acolo, dar e încuiat. Sparg geamul cu o piatră de pe jos. Intru uşor… Văd atâtea biciclete şi nu îmi vine să cred că pot să o aleg pe oricare pe gratis. Bineînteles că o aleg pe cea mai tare, mă simt aşa bine că pot să am ce vreau fără să plătesc, aş putea să mă obişnuiesc cu asta.
Iau bicicleta şi mă gândesc să caut un magazin de vânătoare sau orice altceva de unde pot să fac rost de un binoclu, după care să mă urc pe cea mai înaltă clădire şi de acolo poate văd pe cineva sau ceva care să mă ajute să continui.
Unde să mă duc, ce să fac prima oară?
Îmi trebuie o armă în caz că o să mă întâlnesc cu ei ? Şi în definitiv cine sunt ei? – Întrebări la care nu ştiu dacă o să le aflu vreodată răspunsul.
—————————————–
Continuarea in [Episodul 3].
Daca nu ai citit de la inceput click aici pentru a merge la [Episodul 1]

Ma gandeam sa arat „publicului larg” o scrisoare scrisa de mine catre EA, dealtfel si prima mea scrisoare scrisa vreodata :*

E prima data cand scriu o scrisoare. Am un sentiment de teama. Nu stiu cum sa incep, cum sa formulez ideile cum sa ma exprim mai frumos si mai corect. Vreau sa fie perfecta, ca tine.
Sper doar ca prin aceasta scrisoare sa nu stric ceva si sa te fac sa te distantezi de mine. Nu vreau asta. Mai bine tac si merg pe burta.
De la inceput cred ca ai observat, am anumite sentimente pentru tine, poate (spun poate pentru ca nu sunt sigur), ca tu nu m-ai crezut chiar suta la suta sau cine stie ce… Acum dupa toate astea, timpul petrecut impreuna, felul in care te porti cu mine am realizat ca tu chiar ti la mine si ceea ce mi-ai spus nu erau doar vorbe in vant. Am observat multe la tine, unele au fost exact asa cum am banuit, iar altele chiar m-au surprins dealtfel intr-un mod placut.
Tu vrei o relatie mai „altfel”, fara obligatii, si atunci cum de ti la mine daca nu vrei ceva mai mult, devine un cliseu. Intelegi tu. Mereu apar suspiciuni, uneori si din cauza ca sunt „putin” gelos. Stiu ca te-am mintit si imi pare extrem de rau pentru asta, nu vreau sa fac un obicei din asta dar s-a intamplat. Sunt si eu om, si mai gresesc.
Poate ca uneori par indiferent, nepasator… dar nu e asa, eu tin prea mult la tine ca sa nu imi pese. Daca nu imi pasa nu mai eram aici si poate ca lucrurile ar fi fost altfel, ceea ce nu imi doresc.
Nu ti-am spus pana la urma ce aveam de spus, esenta scrisorii si tot odata si ceea ce m-a impins sa scriu scrisoarea.
Vreau doar sa iti spun ca Te Iubesc!
Nu trebuie sa spui nimic, daca tu nu simti asta, e ok. Nu pot sa te oblig, si nici nu vreau sa imi spui un „te iubesc” fals. Asta e „pointless”. Eu doar te iubesc, nu trebuie sa ma iubesti si tu. Sper ca asta sa nu te schimbe (te cunosc si stiu ca nu) si vreau sa continuam relatia noastra „ciudata”, una fara obligatii. Daca mai doresti.
P.S.: Iti multumesc pentru tot, pentru clipele frumoase petrcute impreuna.

Nu pot sa ma gandesc la viitor, fiindca totul se petrece acum, aici in prezent. Am trecut prin multe probleme, asta in drumul meu, in cautarea fericirii. Ma bucur ca inca sunt aici, ca inca rezist…sunt imun. Poate ca osa ajung si eu sa ma bucur de viata si sa fiu fericit. Chiar daca pare oarecum, nu sunt fericit. Am doar momente cand sunt fericit si persoane care imi ofera aceasta stare de spirit, sublima, de bine. Realizez acum, cat de important e sa iubesti, sa fi iubit si sa fi sustinut de cei dragi, dar mie imi lipsesc toatea aceste daruri ceresti.
Acum am gasit pe cineva care crede in mine, si tine la mine, am vazut asta in ochii ei de cristal care straluceau atatati de lumina lunii pline, pe o banca cojita de vreme langa un copac batran care parca mangaia pamantul cu crengile lui, si dansa de fiecare data cand vantul trecea agale gadilandu-ne simturile cu mireasma pe care o purta cu el. O mireasma care intotdeauna cand osa mai o intalnesc ,in drumul meu prin viata, si osa ma imbie, imi va aduce aminte de EA, fata care face tot raul sa se inabuse atunci cand ma mangaie cu vorbe dulci si saruturi lungi alaturi de atingeri amoroase.
A aprins in mine ceva, o flacara, care de acum imi lumineaza calea spre locuri nestrabatute de mine pana acum. Spre inaltul vazuhului sau adanc intr-o mina de carbune, flacara e alaturi de mine si ma calauzeste prin intunericul amar.
Langa EA am o stare de fericire deplina, in jurul nimanui nu m-am mai simtit asa. E ceva nobil. Am dat nastere unui sentiment pur si cristalin, care ca un germen de grau incolteste si isi infige radacinile tot mai adanc in sufletul meu.
EA este ca un izvor si de fiecare data cand beau din el ma simt minunat, apa lui imi purifica sufletul de toate gandurile obscure. Dupa fiecare gura, devine parca, mai grozav si mai strasnic.
De fiecare data cand ii privesc chipul ma luminez. In ochii ei vad o scanteie tainica care ma invaluie intr-o perplexitate adanca. Iar sanii ei sunt sunt absolut desavarsiti, rotunzi, rumeni, mari cu un sfarc mic si moale.
Si-ar mai fi multe de spus. Ma limitez la atat. Nici in 1000 de randuri nu as putea sa o descriu.
Ea o ciudata speciala , eu un specimen rar. [La asta se refera thumbnailul]

Am decis sa fac niste episoade. Dupa cum ai vazut, cred, prima mea idee este „Pamantul v2.1„.
In „Pamantul v2.1” este vorba despre mine. Este o „dorinta” de a mea mai veche. Vor urma destul de multe episoade. Nu pot da un numar aproximativ. Oricum vor aparea intorsaturi de situatie. Nimic nu e ceea ce pare. Finalul vreau sa il fac socant.
Ca idee, trebuie sa aflu ce se intampla, unde sunt cu totii, cine i-a luat si dece. Incep o calatorie in care, pe drum voi mai intalni si alte persoane. Tin sa precizez ca in episoade voi folosi persoane din realitate. Adica prietenii mei dar osa si transpun realitatea filtrand numele ca sa nu ma cert cu nimeni 😀 . Am deja niste idei.
Sunt lovit de inspiratie. E bine. Mai jos ai si o poezie inchinata ei.
Vreau si pot!

Dupa ce totul parea ca moare subit,
Nici la mult timp ea a venit.
Calcand usor pamantul tare
M-a strans in brate -era moale

O clipa am avut ragaz
Ca s-a nascut fara de glas,
Un sentiment, de altfel pur
Si pentru el orice indur

Acum stiu, gandesc si pot
Totusi nu vreau sa-i arat
Exista ceva divin -in sufletul ei ca de copil

Mă trezesc de dimineaţă. Mă simt obosit. Am o stare ciudată. Sentimentul de “deja vu” este şi el prezent. E ora 8. Afara e linişte…..ciudat. Nici urmă de tata. Degeaba îl strig că nu răspunde nimeni.
Mă ridic din pat, ies în curte. Nimic nu mişcă. Se aude doar cum adie vântul din când în când, mişcînd uşor crengile copacilor.Gândesc că poate toţi sunt la muncă sau cine ştie unde au plecat…Îmi scot telefonul să îl sun pe Bogdan, nu funcţionează…nici nu vrea să pornească, dar parcă ieri l-am încărcat.
Intru în casă. Ceva nu e în regulă. Ceasul din bucătărie stă pe loc, nu funcţionează la fel ca telefonul meu. Verific toată aparatura electronica din casă, totul e “mort”.
Acum, în momentul ăsta mă gândesc la două ipoteze: din cauza fluctuaţiei de energie de pe reţeaua electrică, aparatele s-au stricat sau ceva a făcut ca, câmpul magnetic al pământului să crească în intensitate şi asta a afectat aparatura.
Astea’ par idei “infantile”, însă altceva ce s-ar fi putut întâmpla ? Mai exista varianta cu extratereştri doar că pentru mine nu pare prea plauzibilă.
Dar poate sunt eu prea paranoic şi nimic nu e în neregulă. Să fie doar în imaginaţia mea toată “asta” ?
Trebuie să aflu mai multe, să mă conving. Iau ghiozdanul, îl golesc de carţile care acum îmi sunt inutile şi îmi pun în el ceva de mâncare, haine de schimb, trusa de prim ajutor. Iau şi un cuţit. Mă îmbrac bine şi ies, plec.
Am ajuns “la drum”. Merg pe şosea şi nu vad nici o maşină. La ora asta trebuia să fie bară la bară. Nu vad nici oameni care să meargă pe trotuar.
Mă întreb: Oare unde au dispărut cu toţii ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 2].

Asa, trebuie sa scriu asta, defapt nu trebuie chiar…
Acum se pare ca „ea” se opune vehement acestui post. Nu vrea sa dau nume, asta ma face sa ma gandesc la multe. Nu zic.

„Bagami-as pula, tu n-osa intelegi vrodata.”

Acum decid ca ideea cu care am pornit scrierea se schimba 😀 . Deoarece…[Motive].
Hai ca, scriu mai pe scurt, fara „imbogatire literara” cum as fi facut. Da, stiu deja te-am demoralizat si nu sti daca mai vrei sa citesti si restul postului 8-| „This is the life”…
Defapt nici io’ nu stiu cum si ce osa scriu 😐 osa incerc ceva…

Doi copii, un oras, o noapte de toamna tarzie, inceput de iarna. Liberi in oras, liberi in bucuresti. Au fost 8 ore, 8 ore in care ne-am simtit bine, spun asta din punctul meu de vedere. Practic am mers prin oras…am stat pe banci…am cersit bani…si am mancat la MC [McDonalds]. Distractie de noapte intr-un oras adormit peste care se asezase o patura de ceata care iti dadea sentimentul ala ca esti singur…si orice ai face nu te vede nimeni, intimitate totala.
A fost un exces pervers. Adevarul e ca ea nu a vrut la inceput, avea alt plan doar ca impinsa de faptul ca eu nu aveam cu ce sa ajung acasa a ramas. Era ceata, casa poporului la cat e de mare nici macar nu se vedea.
———————————–
Stai asa ca mi s-a taiat tot cheful. Nu mai continui.
Acum am vorbit cu ea, spune multe. Nu pot spune nimic doar ca mi-a ruinat postul si ca am pierdut si inspiratia. Am inteles ceva din ce a spus. Pacat ca e asa.
Sunt nervos, vreau o bere.
Uite asa postul asta e de cacat, si asta e oficial, ca o zic io’. Pacat, incepusem bine da na’ sloboz la tava’.
‘no comment’ – situatia e drastica.
As vrea sa spun multe. Ma retine ceva.
O sa ma revansez data viitoare. Cu un post de calitate superioara.
———————————–
Nu ar fi trebuit sa postez asta pentru ca e „a piece of shit” :)) . -Recunosc.
Capu’ sus!

Frate, in ultima saptamana nu am scris nimic pe blog. Asta e ciudat, chiar daca sunt un specimen tot trebuia sa scriu. Asta din respect pentru tine, cititorul. Acum nu stiu daca tu ca cititor ai respect pentru mine dar merg pe varianta ca da.
Trebuie sa scriu un post dupa cum zice si titlul. – O sa va povestesc aici de ce am facu aseara frate…sa moara masa…
Dupa care osa scriu si alte chestii. – Acum am inspiratie sa mor…
-Prea bine cititorul meu. In urmatoarea ora osa apara postul despre „last night” .
„Mancatorii inca se mai tin de coaie.”
Apropo, am observat ca ultimul post al meu, „Adolescenta in diacritice” nu se vede corect in internet explorer, se vad niste cacaturi… Trebuie sa imi accesezi blogul cu Firefox sau Chrome.
Pregateste-te!
Capu’ sus!

M-am gândit ca de azi în colo sa încerc să scriu cu diacritice, ca vorba aia „Noi suntem români!”. Aşadar de acum în colo iţi va fi mai uşor să citeşti p’aici…
Sunt într-o pană de idei. Am făcut multe chestii noi şi ciudate in ultima vreme. Si totuşi mai sunt încă multe de descoperit.
Adolescenţa e o perioada magnifică. E ca un şir de episoade dintr-un serial. În care totul se poate schimba peste noapte, fără veste. Actori apar si dispar, scenariul se schimbă mereu.
Prieteniile care se formează acum, majoritatea vor rămane pe viaţă. Au loc multe schimbări şi asta în legătură cu orice. În adolescenţă te transformi in bărbatul/femeia care vei fi toată viata. Acum caracterul tău se întareste. Acum e perioada în care deprinzi dependenţe de tot felul (droguri, tigări, băutura etc.).
Acum ai vrea să faci multe, dar nu poţi incă. Mereu apar decizii care sunt atât de greu de luat incât intri în conflict cu tine însăţi.
Nu e nimic pe lumea asta la fel ca viaţa care o ai în adolescenţă. Dacă acum nu te distrezi, când e vârsta, atunci când ? La 20/25 de ani? NU cred, atunci osă fi prea ocupat cu cariera, viaţa personală…
Libertatea incepe atunci când îndrăzneşti 😉 Acum, lumea e a TA ! profită de asta. Dacă nu acum atunci când? :-??
Lasă-ţi imaginaţia să zburde liberă şi urmează-ţi inima 😡 Nu te gândi la ce osa fie, fă deciziile pe moment, fi spontan.
Totuşi părinţii sunt ca o piedică. Iţi pun atâtea restricţii care unele chiar nu îşi au rostul 😐 . Bine, ei incearcă să te protejeze, fără să îşi dea seama că tu ai crescut si că restrictiile ar trebui sa fie mai puţine si nu mai multe… Dar dacă sti cum să lucrezi cu ei, poţi. Trebuie să fi puţin mai dur, să ai curajul să încalci regulile. Să nu iti fie frică de consecinţe, până la urmă doar nu osă te „omoare”. – Aici am experienta 😉
Pe final îţi zic din nou, eliberează-te !!! E adolescenţa mă :-w în pula mea nu mai fi asa prost, fă ce vrei tu … E momentul tău… Fără frică!
Ceea ce vreau io să zic e: „Live a little!”
Capu’ sus!