La noi în Romania dacă vrei să Ciocăneşti, mai întâi trebuie să Lungeşti Măciuca până faci parte din cei cu Mădulari de dimensiuni apreciabile. Oricum sunt mulţi care Frecăţei sau care au un Spermezeu ciudat de nici nu zici că-i Slobozia. Adevarul e că în ziua de azi toţi Udați-Mânzu până la epuizare şi te mai miri de ce ajungi să fi strigat „Băicoi!”
Problema ta e că stai în Şanţ dar ştim amândoi că ai vrea sa ajungi pe la Cuci însă ele îţi spun că Miroşi Apateu. Eu îţi dau un sfat, ar trebui să te Bărbăteşti şi să mergi la Băiţa de sub Codru, dupa asta îţi garantez că Muereasca o să fie Uda când te vede.
Puteam s-o ţin aşa mult şi bine 😀 având în vedere că în România găsim localităţi/oraşe/sate cu nume care mai de care mai ciudat. Apropo, aţi auzit de „Fucking” ?
Pe vremuri, acum milioane şi miliarde de ani, nu exista soarele. Nu era lumină decât de la lună, o lumină difuză.
Plantele care existau erau doar un fel de copaci foarte înalţi ( mai înalţi ca plopii )care aveau frunze decât în vârf ( în genul palmierilor, cu frunze doar la capătul superior). Şi atunci era tot un fel de fotosinteză doar că nu aşa cum o ştim noi.
Temperaturile erau în general foarte scăzute, la Polul Nord erau temperaturi de cel puţin -50 de grade, iar pe continente temperaturile puteau atinge şi 10 grade în cele mai bune coniţii. Apă se găsea doar în anumite locuri. Pămantul era o planetă care încerca să îşi continue existenţa.
Poate vă întrebaţi ce se întâmplă cu dinozaurii ierbivori… răspunsul e în faţa voastră, ei aveau gâturile aşa lungi ca să ajungă la frunzele acelor copaci înalţi, la frunzele din vârf. Totul era anost.
De ce au dispărut dinozaurii ?
Într-o zi, a avut loc o explozie, acel bing-bang, doar că bing-bang-ul a format defapt soarele. O stea care a început să încălzească Pământul încă din prima clipă de existenţă. Fiind la început, soarele ardea prea tare pentru acele plante şi dinozauri, care erau obişnuiţi cu temperaturi scăzute, astfel mulţi dintre ei am murit arşi de vii, pielea lor fiind prea sensibilă la razele ultraviolete.
Gheaţa a început să se dezgheţe şi mările şi oceanele au devenit cum le ştim noi azi.
Deabia de aici începe procesul care a creat lumea şi rasa noastră. Evident că extratereştrii au avut legătură cu apariţia noastră dar despre cum a apărut lumea voi scrie, poate, într-un articol viitor.
*P.S.: Povestea de mai sus nu este bazată pe niciun document ştiinţific, este pură imaginaţie şi trebuie tratată ca atare. pace.! 🙂
Si asa totul dispare intr-o umbra pustie,
Cand ma gandesc; ca tot a fost dintr-o prostie,
observ cum totul vine inapoi usor,
desi nu vreau sa recunosc, mi-e dor.
cu calculatoru-n fata, cu mesu’ langa mine
vreau sa fac un pas, gandesc, e rau sau e bine?
imi vine inspiratia, sa ma apuc, scriu versuri pe blog
scriu fara sa stiu unde duc, avand sufletul liber
liber ca un haiduc, imi vine sa plang,
desi nu vreau, tot ma apuc…
Fără să mă gândesc prea mult, mi-a venit ideea perfectă. Ştiu unde să merg, ştiu ce să fac.
Bunicul meu e fost militar. Trebuie să aibă prin casă o armă şi alte „chestii” care mi-ar fi de folos. Mă voi îndrepta într-acolo.
Mult de mers… e tocmai în „cealaltă periferie” a oraşului. Ar trebui să plec.
[…]
Mergând prin oraş, văd nişte urme ciudate în asfalt, mai bine zis găuri.
Deodată aud „ceva”, parcă ar fi un motor de avion doar că mai silenţios. Se aude chiar de după colţ.
Simt un fior prin tot corpul. Sincer să fiu, mi-e frică de ce sau cine ar putea fii acolo. Mă opresc, las bicicleta şi mă îndrept uşor către colţul străzii.
După colţ e un fel de navă, are o formă foarte ciudată. Nu e nimeni în jur. Aş vrea să intru în „navă”, însă e prea periculos. Mă apropii de „navă” când deodată, dintr-o clădire iese cineva… sau ceva.
Fug să mă ascund după o maşină. Vreau să văd cum arată.
Extratereştrii sau ce sunt ei, târăsc un om spre navă, pare să fie inconştient sau mort. Ei, arată aproape ca noi, doar că au pe spate un fel de carapace şi sunt mult mai robuşti.
Trebuie să plec, aici mă pot vedea, nu vreau să risc să mă prindă unu’ deăla. Din greşeală lovesc maşina şi ei mă aud. Au lăsat omul jos şi se îndreaptă încoace.
Încep să fug. Deodată, cănd mă văd, scot nişte sunete ciudate. Încep şi ei să fugă. Trag cu ceva după mine, un fel de lichid…
Găsesc scăparea, cobor la metrou. Cred că am scăpat de ei.
Sparg automatul din statie, iau ceva de măncare.
Mă gândesc că dacă toată lumea a dispărut, nu o să vină niciun metrou, aşadar pot merge pe sină pănă la staţia ce-a mai apropiată de casa bunicului.
Îmi aprind lanterna, cobor pe sină şi pornesc în întunericul tunelului.
Voi mai avea parte de surprize oare ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 4].
Daca nu ai citit de la inceput click aici pentru a merge la [Episodul 1]
Eu îi declar iubirea mea eternă ce neîncetat va continua să fie,
Plăpândă, slabă şi umilă,
O dragoste adevărată într-o lume instabilă;
Adânc privesc în ochii ei de diamant,
Să văd ce a lăsat în urma lui,
Un sentiment bătut cu’n cui,
În inima-i moale şi fină,
Mi se face pielea de găină,
Când văd că totul e pe dos,
Când văd răul cel hidos,
O îmvrăjbeşte asupra mea,
Lăsându-mi rece inima;
Lupt cu el, …şi-arată colţii,
Mă-nconjoară-n jur toţi morţii
Îi privesc înfiorat,
Cu o teamă de pacat,
În genunchi lupt pân’ la moarte,
Până o să cad în coate,
Şi picioare nespălate să mă calce cu putere,
Nici atunci nu simt durere,
Căci am pentru ce să lupt,
Speranţa n-o să mi-o uit,
N-o să uit nimic, nici când,
O să fiu tot în pământ,
Voi iubi la nesfârşit,
Căci ştiu pentru ce-am trăit;
Pentru Cici.
Inceputurile.
Ei au aparut cu foarte mult timp in urma, asta e cert insa nu se stie exact cum. Varianta cea mai plauzibila e ca ei s-au nascut cu niste mutatii. Semanau cu lupii, fiind foarte parosi si avand colti, defapt dinti putin mai alungiti. Ei au fost priviti ciudat de oamenii normali. Asta si pentru ca atunci oamenii nu erau asa de inteligenti, de altfel nici azi nu prea sunt. Intotdeauna oamenii i-au privit ciudat pe vampiri si i-au marginalizat.
Teoria mea.
O data, undeva, un vampir a avut o altercatie cu un om, satul sa fie persecutat si batjocorit, vampirul l-a atacat. L-a omorat pe loc. De atunci oamenii apropae i-au exclus pe vampiri de langa ei. Considerau ca sunt periculosi si ca ii pot ataca oricand.
Se spune ca vampirii sug sange, asta insa nu e adevarat. Intr-o seara un animal suge sangele vitelor si vina este data pe vampiri fiindca oamenii deja aveau ura pe ei. Incet, incet au fost alungati crezandu-se ca sunt rai si daunatori „societatii” cand defapt ei nu au fost intelesi.
Se spune ca vampirii ies doar noaptea fiindca ziua ii arde soarele, insa si asta nu e adevrat. Ei umblau doar noaptea de frica oamenilor care ii atacau, fiindca atunci puteau sa umble linistiti.
Se spune ca vampirii traiesc mii de ani, insa asta este iar neadevarat. Oamenii au crezut asta fiindca ei seamana foaste mult intre ei si confundai un vampir cu altul. Faptul ca imbatraneau nu se vedea din cauza parului excesiv.
Sunt confuz, asta fiindcă sunt multe care s-ar fi putut întâmpla. Extratereştri sunt până la urmă o variantă şi atunci asta mă face să mă gândesc dece i-au luat pe toţi, ce fac cu ei şi dece eu “am scăpat”.
Poate că sunt singurul care a scăpat dintr-o greşeală de “colectare” a lor. Atunci aş putea spune că lumea e a mea şi asta în orice sens al cuvântului.
Dar dacă mai sunt oameni care au scăpat şi ei? Trebuie să îi caut şi să rezolvăm situaţia asta.
Se poate ca extratereştrii să fi “mâncat” deja oamenii răpiţi şi atunci degeaba încerc eu fiindcă e în zadar.
Merg de două ore prin oraş. Am sentimentul că cineva mă urmăreşte, şi mă întorc o data la câteva secunde să mă uit în spate, ca să mă asigur, dar e pustiu. Nici măcar animale nu mai văd. Sunt puţin obosit, e ora zece şi ceva…consider că ar trebui să fac rost de un mijloc de transport mai rapid decât mersul pe jos.
Văd în depărtare un magazin de biciclete, fug până acolo, dar e încuiat. Sparg geamul cu o piatră de pe jos. Intru uşor… Văd atâtea biciclete şi nu îmi vine să cred că pot să o aleg pe oricare pe gratis. Bineînteles că o aleg pe cea mai tare, mă simt aşa bine că pot să am ce vreau fără să plătesc, aş putea să mă obişnuiesc cu asta.
Iau bicicleta şi mă gândesc să caut un magazin de vânătoare sau orice altceva de unde pot să fac rost de un binoclu, după care să mă urc pe cea mai înaltă clădire şi de acolo poate văd pe cineva sau ceva care să mă ajute să continui.
Unde să mă duc, ce să fac prima oară?
Îmi trebuie o armă în caz că o să mă întâlnesc cu ei ? Şi în definitiv cine sunt ei? – Întrebări la care nu ştiu dacă o să le aflu vreodată răspunsul.
—————————————–
Continuarea in [Episodul 3].
Daca nu ai citit de la inceput click aici pentru a merge la [Episodul 1]
Mă trezesc de dimineaţă. Mă simt obosit. Am o stare ciudată. Sentimentul de “deja vu” este şi el prezent. E ora 8. Afara e linişte…..ciudat. Nici urmă de tata. Degeaba îl strig că nu răspunde nimeni.
Mă ridic din pat, ies în curte. Nimic nu mişcă. Se aude doar cum adie vântul din când în când, mişcînd uşor crengile copacilor.Gândesc că poate toţi sunt la muncă sau cine ştie unde au plecat…Îmi scot telefonul să îl sun pe Bogdan, nu funcţionează…nici nu vrea să pornească, dar parcă ieri l-am încărcat.
Intru în casă. Ceva nu e în regulă. Ceasul din bucătărie stă pe loc, nu funcţionează la fel ca telefonul meu. Verific toată aparatura electronica din casă, totul e “mort”.
Acum, în momentul ăsta mă gândesc la două ipoteze: din cauza fluctuaţiei de energie de pe reţeaua electrică, aparatele s-au stricat sau ceva a făcut ca, câmpul magnetic al pământului să crească în intensitate şi asta a afectat aparatura.
Astea’ par idei “infantile”, însă altceva ce s-ar fi putut întâmpla ? Mai exista varianta cu extratereştri doar că pentru mine nu pare prea plauzibilă.
Dar poate sunt eu prea paranoic şi nimic nu e în neregulă. Să fie doar în imaginaţia mea toată “asta” ?
Trebuie să aflu mai multe, să mă conving. Iau ghiozdanul, îl golesc de carţile care acum îmi sunt inutile şi îmi pun în el ceva de mâncare, haine de schimb, trusa de prim ajutor. Iau şi un cuţit. Mă îmbrac bine şi ies, plec.
Am ajuns “la drum”. Merg pe şosea şi nu vad nici o maşină. La ora asta trebuia să fie bară la bară. Nu vad nici oameni care să meargă pe trotuar.
Mă întreb: Oare unde au dispărut cu toţii ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 2].