Mă trezesc de dimineaţă. Mă simt obosit. Am o stare ciudată. Sentimentul de “deja vu” este şi el prezent. E ora 8. Afara e linişte…..ciudat. Nici urmă de tata. Degeaba îl strig că nu răspunde nimeni.
Mă ridic din pat, ies în curte. Nimic nu mişcă. Se aude doar cum adie vântul din când în când, mişcînd uşor crengile copacilor.Gândesc că poate toţi sunt la muncă sau cine ştie unde au plecat…Îmi scot telefonul să îl sun pe Bogdan, nu funcţionează…nici nu vrea să pornească, dar parcă ieri l-am încărcat.
Intru în casă. Ceva nu e în regulă. Ceasul din bucătărie stă pe loc, nu funcţionează la fel ca telefonul meu. Verific toată aparatura electronica din casă, totul e “mort”.
Acum, în momentul ăsta mă gândesc la două ipoteze: din cauza fluctuaţiei de energie de pe reţeaua electrică, aparatele s-au stricat sau ceva a făcut ca, câmpul magnetic al pământului să crească în intensitate şi asta a afectat aparatura.
Astea’ par idei “infantile”, însă altceva ce s-ar fi putut întâmpla ? Mai exista varianta cu extratereştri doar că pentru mine nu pare prea plauzibilă.
Dar poate sunt eu prea paranoic şi nimic nu e în neregulă. Să fie doar în imaginaţia mea toată “asta” ?
Trebuie să aflu mai multe, să mă conving. Iau ghiozdanul, îl golesc de carţile care acum îmi sunt inutile şi îmi pun în el ceva de mâncare, haine de schimb, trusa de prim ajutor. Iau şi un cuţit. Mă îmbrac bine şi ies, plec.
Am ajuns “la drum”. Merg pe şosea şi nu vad nici o maşină. La ora asta trebuia să fie bară la bară. Nu vad nici oameni care să meargă pe trotuar.
Mă întreb: Oare unde au dispărut cu toţii ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 2].
Uneori cand esti la ananghie, ai o problema, depresie, ai nevoie de cineva care sa iti dea un „impuls de viata” care te propulseaza direct spre „zona buna” [al 9.lea cer gen].Sa nu te gandesti ca exista noua ceruri 😐 e doar unu si ala plin de nori negrii :)) . Eu tocmai am primit un „impuls”. Ce ciudat suna!
Saptamana asta, respectiv marti cand afara erau 8 grade [celsius], batea vantu si picura [s-a spart o teava in cer gen] eu eram afara cu ea. Nu ne-am vazut de mult timp. Inima imi batea tare pe bune, nu stiam ce si cum sa fac 😀 cam acelasi sentiment care il au copiii care vin in clasa I. Ea, cu numele de cod Cici, a venit si m-a imbratisat asa de tare…ahh [ cred ca vroia sa se revanseze ca a intarziat 😀 ] ne-am dus in parculetu de copii =)) , am vazut o batrana „senina” :)) , si am mers pe jos de la 1mai pana la aviatorilor 😮 . Am intrat in parcu’ „Fierastrau” ,vai, erau doua care stateau pe jos, langa banca 😐 faceau „moga” sau ceva de genu’, am gasit si un cutu draguts’ 😡 saracu :o3 care ne-a urmarit peste tot… Am mers intr-un foisor. Am vorbit. Dar nustiu nu puteam sa o privesc in ochi. Avea ceva… asa…”ciudat” intr-un mod bun… nustiu.. Nu spun ca era ceva rau dar daca ma uitam in ochii ei ma pierdeam nustiu. Am vorbit acolo, in foisor pana cand au venit doi „gay” si unu avea si ghete dealea „impunatoare” :)) .
Am plecat la metrou. Am mers pana la capat [pipera]. Am stat in statie, pe bancilea alea si am vorbit despre una alta, despre ea, despre mine. Chiar nu am simtit cum a trecut timpul… era deja 6. Mama ei o suna. Trebuia sa plece. Am plecat din statie dar nu inainte sa imi arate „super puterile ei ascunse”, poate sa isi miste fiecare țâță in parte b-) . Am coborat la victoriei. Acolo ne-am despartit dupa o imbratisare calda si un kiss pe obraz. Mai aveam multe de spus.
Sambata iar.
Acum dupa povestea asta sunt sigur ca osa intelegi ca….. stiu io’ :)) Dar nu. Suntem prieteni 😡 . [Momentan >:) ]
Ce trebuie sa intelegi de aici? Ca exista si prieteni adevarati/foarte buni, ei pot fii fete sau baieti, dupa plac, trebuie doar sa stii unde sa ii cauti 😉