februarie 15th, 2011 | 1 Comment »

Încep prin a-ţi spune că iţi mulţumesc. Îţi mulţumesc pentru felul tău de a fi, de a te purta cu mine. Îţi mulţumesc că întotdeauna ţi-a păsat, că ai pus suflet în tot ceea ce ai făcut pentru mine. Îţi mulţumesc pentru clipele frumoase petrecute împreună, pentru sinceritatea, înţelegerea si dragostea pe care mi le-ai oferit. Îţi multumesc că pentru mine ai lăsat orice alt lucru, iţi multumesc pentru serile când te-ai intors la mine, pentru cuvintele dulci pe care mi le şopteşti, pentru că eşti alături de mine când am nevoie. Îţi mulţumesc că mă iubeşti. Îţi mulţumesc ce te-ai deschis faţă de mine şi simt că alături de tine viaţa este mai uşuară.
Îţi mulţumesc pentru serile petrecute la telefon, pentru sărutarile si atingerile pe care mi le-ai dăruit, pentru ajutorul pe care mi-l oferi, îţi mulţumesc că ai apărut în viaţa mea, pentru lacrimile vărsate împreună.
Realizez, încet, încet, că eşti ceea ce mi-am dorit, că eşti altfel faţă de „xeroxurile” din ziua de azi. Îmi cer scuze dacă ţi-am greşit, pentru cuvintele „aruncate” aiurea. Îţi mai mulţumesc şi pentru fsptul că ai stat după mine, că nu ţi-ai pierdut speranţa şi că datorită ţie am construit legătura pe care o avem. Oricât aş scrie nu este îndeajuns pentru a-ţi mărturisi tot ceea ce simt. Vreau să nu uiti ca indiferent de ceea ce o să se întâmple, eu o să te iubesc şi o să rămâi în locul rezervat din inima mea.
Uneori cuvintele nu sunt destul pentru a-ţi arăta că te iubesc, că de la început nu am putut să te las. Iartă-mă dacă uneori par indiferentă şi poate nu fac ceea ce ţi-ai dorit, însă mie-mi pasă şi sper ca ceea ce avem noi să nu se piardă niciodată şi sper să rămân în inima ta indiferent dacă drumurile noastre se vor despărţi.
Mulţi ne văd doar ca pe doi copii care au o simplă „joacă” de-a oamenii adulţi, însă ei nu văd ceea ce am realizat noi într-un timp foarte scurt. Mulţumesc încă o dată pentru tot şi de la mine o să primeşti iubirea de care ai nevoie, sinceritatea şi încrederea.

Un specimen rar şi o ciudată specială.

Te iubesc,
a ta Cici.
<3

Două cuvinte aparent simple, dar importante:
Te iubesc!

Posted in Jurnal
decembrie 29th, 2010 | No Comments »

Ca de obicei, scriu prostii. Dece? uite-te-n jur. 😀 [clasic]

Acolo era o fata care se uita lung la el. Mirat de asta, si fiind prima data cand i se intampla, se duce la ea si ii spune:
-Dar ce te uiti conita’ ? Cauti pe cineva?
-Da, imi caut dragostea. Poate de prea multa vreme.
-Cred ca ai gasit-o deja.
Fata incepu’ sa rada. Se uita la el cu ochii umeziti, cerand parca sa o ia acasa. Asa a si fost. Au plecat impreuna spre casa tanarului baietandru.
[…]
Secretul lui era bine inchis in beciul de sub conac unde numai el avea voie sa intre. La intrare o usa mare, metalica, ruginita si grea. Nu putea sa intre desi vroia sa afle dece el disparea acolo in miez de noapte.
Pana la urma fata ii si lua inima in dinti si il intreaba.
[…]

Da. e facuta de mine. asta ca sa evit intrebarile de genu’ e un fel de F.A.Q. :)) [pt. cunoscatori]

Posted in Jurnal
octombrie 7th, 2010 | No Comments »

Uneori cand esti la ananghie, ai o problema, depresie, ai nevoie de cineva care sa iti dea un „impuls de viata” care te propulseaza direct spre „zona buna” [al 9.lea cer gen].Sa nu te gandesti ca exista noua ceruri 😐 e doar unu si ala plin de nori negrii :)) . Eu tocmai am primit un „impuls”. Ce ciudat suna!
Saptamana asta, respectiv marti cand afara erau 8 grade [celsius], batea vantu si picura [s-a spart o teava in cer gen] eu eram afara cu ea. Nu ne-am vazut de mult timp. Inima imi batea tare pe bune, nu stiam ce si cum sa fac 😀 cam acelasi sentiment care il au copiii care vin in clasa I. Ea, cu numele de cod Cici, a venit si m-a imbratisat asa de tare…ahh [ cred ca vroia sa se revanseze ca a intarziat 😀 ] ne-am dus in parculetu de copii =)) , am vazut o batrana „senina” :)) , si am mers pe jos de la 1mai pana la aviatorilor 😮 . Am intrat in parcu’ „Fierastrau” ,vai, erau doua care stateau pe jos, langa banca 😐 faceau „moga” sau ceva de genu’, am gasit si un cutu draguts’ 😡 saracu :o3 care ne-a urmarit peste tot… Am mers intr-un foisor. Am vorbit. Dar nustiu nu puteam sa o privesc in ochi. Avea ceva… asa…”ciudat” intr-un mod bun… nustiu.. Nu spun ca era ceva rau dar daca ma uitam in ochii ei ma pierdeam nustiu. Am vorbit acolo, in foisor pana cand au venit doi „gay” si unu avea si ghete dealea „impunatoare” :)) .
Am plecat la metrou. Am mers pana la capat [pipera]. Am stat in statie, pe bancilea alea si am vorbit despre una alta, despre ea, despre mine. Chiar nu am simtit cum a trecut timpul… era deja 6. Mama ei o suna. Trebuia sa plece. Am plecat din statie dar nu inainte sa imi arate „super puterile ei ascunse”, poate sa isi miste fiecare țâță in parte b-) . Am coborat la victoriei. Acolo ne-am despartit dupa o imbratisare calda si un kiss pe obraz. Mai aveam multe de spus.
Sambata iar.
Acum dupa povestea asta sunt sigur ca osa intelegi ca….. stiu io’ :)) Dar nu. Suntem prieteni 😡 . [Momentan >:) ]
Ce trebuie sa intelegi de aici? Ca exista si prieteni adevarati/foarte buni, ei pot fii fete sau baieti, dupa plac, trebuie doar sa stii unde sa ii cauti 😉

Posted in Jurnal