Fără să mă gândesc prea mult, mi-a venit ideea perfectă. Ştiu unde să merg, ştiu ce să fac.
Bunicul meu e fost militar. Trebuie să aibă prin casă o armă şi alte „chestii” care mi-ar fi de folos. Mă voi îndrepta într-acolo.
Mult de mers… e tocmai în „cealaltă periferie” a oraşului. Ar trebui să plec.
[…]
Mergând prin oraş, văd nişte urme ciudate în asfalt, mai bine zis găuri.
Deodată aud „ceva”, parcă ar fi un motor de avion doar că mai silenţios. Se aude chiar de după colţ.
Simt un fior prin tot corpul. Sincer să fiu, mi-e frică de ce sau cine ar putea fii acolo. Mă opresc, las bicicleta şi mă îndrept uşor către colţul străzii.
După colţ e un fel de navă, are o formă foarte ciudată. Nu e nimeni în jur. Aş vrea să intru în „navă”, însă e prea periculos. Mă apropii de „navă” când deodată, dintr-o clădire iese cineva… sau ceva.
Fug să mă ascund după o maşină. Vreau să văd cum arată.
Extratereştrii sau ce sunt ei, târăsc un om spre navă, pare să fie inconştient sau mort. Ei, arată aproape ca noi, doar că au pe spate un fel de carapace şi sunt mult mai robuşti.
Trebuie să plec, aici mă pot vedea, nu vreau să risc să mă prindă unu’ deăla. Din greşeală lovesc maşina şi ei mă aud. Au lăsat omul jos şi se îndreaptă încoace.
Încep să fug. Deodată, cănd mă văd, scot nişte sunete ciudate. Încep şi ei să fugă. Trag cu ceva după mine, un fel de lichid…
Găsesc scăparea, cobor la metrou. Cred că am scăpat de ei.
Sparg automatul din statie, iau ceva de măncare.
Mă gândesc că dacă toată lumea a dispărut, nu o să vină niciun metrou, aşadar pot merge pe sină pănă la staţia ce-a mai apropiată de casa bunicului.
Îmi aprind lanterna, cobor pe sină şi pornesc în întunericul tunelului.
Voi mai avea parte de surprize oare ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 4].
Daca nu ai citit de la inceput click aici pentru a merge la [Episodul 1]
Ca de obicei, scriu prostii. Dece? uite-te-n jur. 😀 [clasic]
Acolo era o fata care se uita lung la el. Mirat de asta, si fiind prima data cand i se intampla, se duce la ea si ii spune:
-Dar ce te uiti conita’ ? Cauti pe cineva?
-Da, imi caut dragostea. Poate de prea multa vreme.
-Cred ca ai gasit-o deja.
Fata incepu’ sa rada. Se uita la el cu ochii umeziti, cerand parca sa o ia acasa. Asa a si fost. Au plecat impreuna spre casa tanarului baietandru.
[…]
Secretul lui era bine inchis in beciul de sub conac unde numai el avea voie sa intre. La intrare o usa mare, metalica, ruginita si grea. Nu putea sa intre desi vroia sa afle dece el disparea acolo in miez de noapte.
Pana la urma fata ii si lua inima in dinti si il intreaba.
[…]
Da. e facuta de mine. asta ca sa evit intrebarile de genu’ e un fel de F.A.Q. :)) [pt. cunoscatori]
Demonul din mine isi intinde aripile, vrea sa isi ia zborul. Incet incet ma roade. In jur probleme cauzate de el prin mine. Incearca sa puna stapanire pe mine si iata ca reuseste pentru un timp. Sunt fara ajutor, vad dar nu pot actiona si el isi face treaba. Dupa o lupta grea reusesc sa il alung. Inca imi da tarcoale vrea sa ma ia odata pentru totdeauna. Nu vreau asta.
Greselile facute ma costa, nu pot plati pentru ele si fac sacrificiul suprem…imi vand sufletul.
Nu e vina mea. Dar cine sa ma creada ? Prea tarziu pentru orice. Prea tarziu pentru mine. Demonul se retrage in intuneric ranjind invingator.
Scuze. Te iubesc!