Fără să mă gândesc prea mult, mi-a venit ideea perfectă. Ştiu unde să merg, ştiu ce să fac.
Bunicul meu e fost militar. Trebuie să aibă prin casă o armă şi alte „chestii” care mi-ar fi de folos. Mă voi îndrepta într-acolo.
Mult de mers… e tocmai în „cealaltă periferie” a oraşului. Ar trebui să plec.
[…]
Mergând prin oraş, văd nişte urme ciudate în asfalt, mai bine zis găuri.
Deodată aud „ceva”, parcă ar fi un motor de avion doar că mai silenţios. Se aude chiar de după colţ.
Simt un fior prin tot corpul. Sincer să fiu, mi-e frică de ce sau cine ar putea fii acolo. Mă opresc, las bicicleta şi mă îndrept uşor către colţul străzii.
După colţ e un fel de navă, are o formă foarte ciudată. Nu e nimeni în jur. Aş vrea să intru în „navă”, însă e prea periculos. Mă apropii de „navă” când deodată, dintr-o clădire iese cineva… sau ceva.
Fug să mă ascund după o maşină. Vreau să văd cum arată.
Extratereştrii sau ce sunt ei, târăsc un om spre navă, pare să fie inconştient sau mort. Ei, arată aproape ca noi, doar că au pe spate un fel de carapace şi sunt mult mai robuşti.
Trebuie să plec, aici mă pot vedea, nu vreau să risc să mă prindă unu’ deăla. Din greşeală lovesc maşina şi ei mă aud. Au lăsat omul jos şi se îndreaptă încoace.
Încep să fug. Deodată, cănd mă văd, scot nişte sunete ciudate. Încep şi ei să fugă. Trag cu ceva după mine, un fel de lichid…
Găsesc scăparea, cobor la metrou. Cred că am scăpat de ei.
Sparg automatul din statie, iau ceva de măncare.
Mă gândesc că dacă toată lumea a dispărut, nu o să vină niciun metrou, aşadar pot merge pe sină pănă la staţia ce-a mai apropiată de casa bunicului.
Îmi aprind lanterna, cobor pe sină şi pornesc în întunericul tunelului.
Voi mai avea parte de surprize oare ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 4].
Daca nu ai citit de la inceput click aici pentru a merge la [Episodul 1]
Sunt confuz, asta fiindcă sunt multe care s-ar fi putut întâmpla. Extratereştri sunt până la urmă o variantă şi atunci asta mă face să mă gândesc dece i-au luat pe toţi, ce fac cu ei şi dece eu “am scăpat”.
Poate că sunt singurul care a scăpat dintr-o greşeală de “colectare” a lor. Atunci aş putea spune că lumea e a mea şi asta în orice sens al cuvântului.
Dar dacă mai sunt oameni care au scăpat şi ei? Trebuie să îi caut şi să rezolvăm situaţia asta.
Se poate ca extratereştrii să fi “mâncat” deja oamenii răpiţi şi atunci degeaba încerc eu fiindcă e în zadar.
Merg de două ore prin oraş. Am sentimentul că cineva mă urmăreşte, şi mă întorc o data la câteva secunde să mă uit în spate, ca să mă asigur, dar e pustiu. Nici măcar animale nu mai văd. Sunt puţin obosit, e ora zece şi ceva…consider că ar trebui să fac rost de un mijloc de transport mai rapid decât mersul pe jos.
Văd în depărtare un magazin de biciclete, fug până acolo, dar e încuiat. Sparg geamul cu o piatră de pe jos. Intru uşor… Văd atâtea biciclete şi nu îmi vine să cred că pot să o aleg pe oricare pe gratis. Bineînteles că o aleg pe cea mai tare, mă simt aşa bine că pot să am ce vreau fără să plătesc, aş putea să mă obişnuiesc cu asta.
Iau bicicleta şi mă gândesc să caut un magazin de vânătoare sau orice altceva de unde pot să fac rost de un binoclu, după care să mă urc pe cea mai înaltă clădire şi de acolo poate văd pe cineva sau ceva care să mă ajute să continui.
Unde să mă duc, ce să fac prima oară?
Îmi trebuie o armă în caz că o să mă întâlnesc cu ei ? Şi în definitiv cine sunt ei? – Întrebări la care nu ştiu dacă o să le aflu vreodată răspunsul.
—————————————–
Continuarea in [Episodul 3].
Daca nu ai citit de la inceput click aici pentru a merge la [Episodul 1]
Mă trezesc de dimineaţă. Mă simt obosit. Am o stare ciudată. Sentimentul de “deja vu” este şi el prezent. E ora 8. Afara e linişte…..ciudat. Nici urmă de tata. Degeaba îl strig că nu răspunde nimeni.
Mă ridic din pat, ies în curte. Nimic nu mişcă. Se aude doar cum adie vântul din când în când, mişcînd uşor crengile copacilor.Gândesc că poate toţi sunt la muncă sau cine ştie unde au plecat…Îmi scot telefonul să îl sun pe Bogdan, nu funcţionează…nici nu vrea să pornească, dar parcă ieri l-am încărcat.
Intru în casă. Ceva nu e în regulă. Ceasul din bucătărie stă pe loc, nu funcţionează la fel ca telefonul meu. Verific toată aparatura electronica din casă, totul e “mort”.
Acum, în momentul ăsta mă gândesc la două ipoteze: din cauza fluctuaţiei de energie de pe reţeaua electrică, aparatele s-au stricat sau ceva a făcut ca, câmpul magnetic al pământului să crească în intensitate şi asta a afectat aparatura.
Astea’ par idei “infantile”, însă altceva ce s-ar fi putut întâmpla ? Mai exista varianta cu extratereştri doar că pentru mine nu pare prea plauzibilă.
Dar poate sunt eu prea paranoic şi nimic nu e în neregulă. Să fie doar în imaginaţia mea toată “asta” ?
Trebuie să aflu mai multe, să mă conving. Iau ghiozdanul, îl golesc de carţile care acum îmi sunt inutile şi îmi pun în el ceva de mâncare, haine de schimb, trusa de prim ajutor. Iau şi un cuţit. Mă îmbrac bine şi ies, plec.
Am ajuns “la drum”. Merg pe şosea şi nu vad nici o maşină. La ora asta trebuia să fie bară la bară. Nu vad nici oameni care să meargă pe trotuar.
Mă întreb: Oare unde au dispărut cu toţii ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 2].