decembrie 29th, 2010 | 1 Comment »

Cu perseverenta poti obtine orice. Eu pot sa spun asta fiindca eu am reusit.
Toata lumea, 99.9% vor sa fie fericiti. Practic nu suntem chiar in cautarea fericirii dar vrem sa ne fie bine macar…si aici ma refer la faptul ca vrei sa mergi pe „linia de plutire”, nici sa nu-ti fie rau dar nici foarte bine.
Trebuie sa ai clementa indeajuns incat sa nu te afecteze „chestiile” asa tare.
Poate fi simplu sau greu, depinde de tine. Cheia e la tine, trebuie doar sa gasesti usa potrivita.
Iti fac un ghid. In ceva pasi…chestii, idei. Observa.

Asadar cauti fericirea nu? Sa sti ca nu e asa simplu cum pare la prima vedere. L-as putea numi un proces si totusi nu ar fi „corect”.
Cred ca prima e atitudinea.
Fericirea nu vine asa pur si simplu, nu e ca si cum spui „gata, sunt fericit!”, trebuie sa intelegi, sa intri in stare. -inexplicabil
Daca intri in stare totul devine mai usor. Mentine.
Al doilea este anturajul.
Spunand anturaj ma refer la totalitatea prietenilor, colegilor, defapt persoanele cu care iti petreci majoritatea timpului. Ciudat e ca si anturaju’ iti afecteaza fericirea. Daca stai printre oameni fericiti, la un momentdat o sa fi si tu fericit. -mentalitatea de turma
Familia/ Parintii/ Iubitul/a
Ei sunt foarte importanti, de la ei pleaca tot, motivatia, increderea in sine si sprijinul. Aici, cred, ca pot include si iubitul/iubita care la fel de mult conteaza si ajuta la fericirea ta generala, defapt este chiar un izvor de fericire.

Aplicare. Situatii. Pe teren
Acum te gandesti cum de „chestiile” scrise de mine mai sus te pot ajuta. Pentru asta e „Pasul 2”.
Le luam cate una.
+Atitudinea. – Trebuie revizuita, la unii schimbata de tot.
Avem 3 categorii de atitudini, voi vorbi doar de una:
-Naspa. Atitudinea asta e „neplacuta”. De obicei ea strica tot. E un fel de autosabotaj.
Trebuie schimbata. Acum.
De obicei familia sta la baza. Adica cum se comporta parintii intre ei, cu tine, cum vorbesc. s.a.m.d. te formeaza pe tine ca persoana. Asadar ai avut probleme in familie. De aici si atitudinea asta naspa. Insa nu ai reusit sa vezi „peste gard”. Sa vezi ca nu e chiar asa cum pare.
Poti sa te schimbi. Oricine poate. Ai vointa?

+Anturajul. – E evident ca anturajul te influenteaza in atatea moduri. De unele nu iti dai seama, poate toate.
B.U.G. Mafia – Anturajul

Nu stiu ce ar mai fi de spus. Atentie. Ar trebui sa iti „sortezi” „prietenii”. Un anturaj „de calitate” e un atu. Clar.

+Familia/ Parintii/ Iubitul/a. – Ei sunt o mare parte din viata ta, uneori tot. Principalii importanti.
Relatia cu parintii sta la baza. De la familie pleaca totul. Daca ai probleme cu familia, trebuie rezolvate, lasa orgoliul, cand vei avea probleme, ei te vor ajuta, iti vor aduce fericire si alinare. Iubitul/a la fel, insa la un alt nivel, la el/ea gasesti refugiul si speranta atunci cand nu le poti spune parintilor, sau nu ai parinti. Ca sa fi fericit in orice fel de relatie trebuie sa comunici, foarte mult si sa existe un nivel ridicat de sinceritate, transparenta cum o numesc eu.

Fericirea este acolo, este in tine, trebuie doar sa o eliberezi sa privesti altfel lumea, viata, totul. Esti prea incordat. Nu te astepta la schimbari peste noapte.
E momentul sa evoluezi, sa treci la urmatorul nivel. E momentul tau.
Fii fericit din orice motiv!

Posted in Jurnal
noiembrie 22nd, 2010 | No Comments »

Mă trezesc de dimineaţă. Mă simt obosit. Am o stare ciudată. Sentimentul de “deja vu” este şi el prezent. E ora 8. Afara e linişte…..ciudat. Nici urmă de tata. Degeaba îl strig că nu răspunde nimeni.
Mă ridic din pat, ies în curte. Nimic nu mişcă. Se aude doar cum adie vântul din când în când, mişcînd uşor crengile copacilor.Gândesc că poate toţi sunt la muncă sau cine ştie unde au plecat…Îmi scot telefonul să îl sun pe Bogdan, nu funcţionează…nici nu vrea să pornească, dar parcă ieri l-am încărcat.
Intru în casă. Ceva nu e în regulă. Ceasul din bucătărie stă pe loc, nu funcţionează la fel ca telefonul meu. Verific toată aparatura electronica din casă, totul e “mort”.
Acum, în momentul ăsta mă gândesc la două ipoteze: din cauza fluctuaţiei de energie de pe reţeaua electrică, aparatele s-au stricat sau ceva a făcut ca, câmpul magnetic al pământului să crească în intensitate şi asta a afectat aparatura.
Astea’ par idei “infantile”, însă altceva ce s-ar fi putut întâmpla ? Mai exista varianta cu extratereştri doar că pentru mine nu pare prea plauzibilă.
Dar poate sunt eu prea paranoic şi nimic nu e în neregulă. Să fie doar în imaginaţia mea toată “asta” ?
Trebuie să aflu mai multe, să mă conving. Iau ghiozdanul, îl golesc de carţile care acum îmi sunt inutile şi îmi pun în el ceva de mâncare, haine de schimb, trusa de prim ajutor. Iau şi un cuţit. Mă îmbrac bine şi ies, plec.
Am ajuns “la drum”. Merg pe şosea şi nu vad nici o maşină. La ora asta trebuia să fie bară la bară. Nu vad nici oameni care să meargă pe trotuar.
Mă întreb: Oare unde au dispărut cu toţii ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 2].

noiembrie 13th, 2010 | 1 Comment »

M-am gândit ca de azi în colo sa încerc să scriu cu diacritice, ca vorba aia „Noi suntem români!”. Aşadar de acum în colo iţi va fi mai uşor să citeşti p’aici…
Sunt într-o pană de idei. Am făcut multe chestii noi şi ciudate in ultima vreme. Si totuşi mai sunt încă multe de descoperit.
Adolescenţa e o perioada magnifică. E ca un şir de episoade dintr-un serial. În care totul se poate schimba peste noapte, fără veste. Actori apar si dispar, scenariul se schimbă mereu.
Prieteniile care se formează acum, majoritatea vor rămane pe viaţă. Au loc multe schimbări şi asta în legătură cu orice. În adolescenţă te transformi in bărbatul/femeia care vei fi toată viata. Acum caracterul tău se întareste. Acum e perioada în care deprinzi dependenţe de tot felul (droguri, tigări, băutura etc.).
Acum ai vrea să faci multe, dar nu poţi incă. Mereu apar decizii care sunt atât de greu de luat incât intri în conflict cu tine însăţi.
Nu e nimic pe lumea asta la fel ca viaţa care o ai în adolescenţă. Dacă acum nu te distrezi, când e vârsta, atunci când ? La 20/25 de ani? NU cred, atunci osă fi prea ocupat cu cariera, viaţa personală…
Libertatea incepe atunci când îndrăzneşti 😉 Acum, lumea e a TA ! profită de asta. Dacă nu acum atunci când? :-??
Lasă-ţi imaginaţia să zburde liberă şi urmează-ţi inima 😡 Nu te gândi la ce osa fie, fă deciziile pe moment, fi spontan.
Totuşi părinţii sunt ca o piedică. Iţi pun atâtea restricţii care unele chiar nu îşi au rostul 😐 . Bine, ei incearcă să te protejeze, fără să îşi dea seama că tu ai crescut si că restrictiile ar trebui sa fie mai puţine si nu mai multe… Dar dacă sti cum să lucrezi cu ei, poţi. Trebuie să fi puţin mai dur, să ai curajul să încalci regulile. Să nu iti fie frică de consecinţe, până la urmă doar nu osă te „omoare”. – Aici am experienta 😉
Pe final îţi zic din nou, eliberează-te !!! E adolescenţa mă :-w în pula mea nu mai fi asa prost, fă ce vrei tu … E momentul tău… Fără frică!
Ceea ce vreau io să zic e: „Live a little!”
Capu’ sus!

Posted in Jurnal
noiembrie 5th, 2010 | 1 Comment »

Ma gandeam la viata.La tot ce exista.(uneori, mai mereu meditez la aproape orice si ma gandesc, si iar ma gandesc) Si uite asa am ajuns si la „viata”. Acum depinde ce intelegi tu prin viata.De exemplu: oamenii au viata adica traiesc, dar au si viata in sensu de ce se intampla in viata lor.[suna ciudat nu?]
Viata pare ceva complex si chiar este dar depinde si de persoana.Dece pare un complex pentru ca intr-o viata poti face „o gramada” de lucruri. Insa nu viata e complexa ci omul e complex.Dece spun asta? pentru ca omul este complex ca si constructie, ca si gandire si automat tot ce are legatura cu el e complex.Bine te-am bagat in ceata :)) stai, nu vreau sa te pierd…
Viata e complexa si automat grea atunci cand nu sti ce vrei sa faci in viata (as fi folosit expresia „ce vrei de la viata” dar nu e corecta pentru ca viata nu iti da nimic ci iti faci tu singur).Daca vrei ca viata ta sa fie usoara si simpla trebuie sa ai un „plan” bine stabilit.Inainte de toate NU EXISTA DESTIN, SOARTA ETC. asta este ca un „paravan” dupa care ne ascundem cand nu reusim ceva, cand nu e bine ceva de ex. ai ramas repetent la scoala zici „asta mi-e soarta” in loc de am fost „prost si nu am invatat”.Destinul e o copilarie.
Acum ca am clarificat asta, sa continuam. Trebuie sa vrei ceva. Trebuie sa ai un vis acolo, cat de mic… Daca nu, esti predestinat esecului. Uita-te in jur, inspira-te si dute! Fiecare are un scop in viata, doar ca nu il vede. Daca ai talent la pictura dar parintii vor sa te faci doctor, nu ii asculta, fa ce vrei tu, ce iti place tie, ceea ce te face fericit ca pana la urma e viata ta nu a lor.
Daca pana acum nu ai avut nici un scop/vis, acum e momentul, ia-ti 10 minute si gandeste-te la ce esti bun, ce ai putea sa faci, ce vrei sa faci si lupta pentru acel lucru. Nu lasa pe nimeni sa te dea la o parte, e visul tau. Totul sta in puterea ta! Daca esti consecvent vei reusi. Succes !
Capu’ sus!

Am vrut sa pun un titlu „magnific”. A iesit sau nu? [rasp. la comentarii 😀 ]

Posted in Jurnal
iunie 12th, 2010 | No Comments »

De curand niste intamplari mi-au atras atentia asupra drogurilor.Si va sfatuiesc sa nu va drogati,sa nu folositi droguri deloc [-x altfel nu veti mai scapa de ele, veti deveni dependenti fisic/psihic so sunteti ca si morti atunci 🙂 Credeti-ma 😉 Poate ca in momentul ala ziceti „i-a sa incerc si io’ sa vad cum e”, „incerc odata si daca nu imi place nu mai iau”…Astea sunt prostii.Iar daca aveti prieteni care se drogheaza nu ezitati sa le spuneti parintilor lor  despre ce fac, chiar daca ei se supara pentru ca defapt le faceti un bine …

Si am sa pun si 2 mel despre droguri.

Posted in Jurnal