decembrie 29th, 2010 | 1 Comment »

Cu perseverenta poti obtine orice. Eu pot sa spun asta fiindca eu am reusit.
Toata lumea, 99.9% vor sa fie fericiti. Practic nu suntem chiar in cautarea fericirii dar vrem sa ne fie bine macar…si aici ma refer la faptul ca vrei sa mergi pe „linia de plutire”, nici sa nu-ti fie rau dar nici foarte bine.
Trebuie sa ai clementa indeajuns incat sa nu te afecteze „chestiile” asa tare.
Poate fi simplu sau greu, depinde de tine. Cheia e la tine, trebuie doar sa gasesti usa potrivita.
Iti fac un ghid. In ceva pasi…chestii, idei. Observa.

Asadar cauti fericirea nu? Sa sti ca nu e asa simplu cum pare la prima vedere. L-as putea numi un proces si totusi nu ar fi „corect”.
Cred ca prima e atitudinea.
Fericirea nu vine asa pur si simplu, nu e ca si cum spui „gata, sunt fericit!”, trebuie sa intelegi, sa intri in stare. -inexplicabil
Daca intri in stare totul devine mai usor. Mentine.
Al doilea este anturajul.
Spunand anturaj ma refer la totalitatea prietenilor, colegilor, defapt persoanele cu care iti petreci majoritatea timpului. Ciudat e ca si anturaju’ iti afecteaza fericirea. Daca stai printre oameni fericiti, la un momentdat o sa fi si tu fericit. -mentalitatea de turma
Familia/ Parintii/ Iubitul/a
Ei sunt foarte importanti, de la ei pleaca tot, motivatia, increderea in sine si sprijinul. Aici, cred, ca pot include si iubitul/iubita care la fel de mult conteaza si ajuta la fericirea ta generala, defapt este chiar un izvor de fericire.

Aplicare. Situatii. Pe teren
Acum te gandesti cum de „chestiile” scrise de mine mai sus te pot ajuta. Pentru asta e „Pasul 2”.
Le luam cate una.
+Atitudinea. – Trebuie revizuita, la unii schimbata de tot.
Avem 3 categorii de atitudini, voi vorbi doar de una:
-Naspa. Atitudinea asta e „neplacuta”. De obicei ea strica tot. E un fel de autosabotaj.
Trebuie schimbata. Acum.
De obicei familia sta la baza. Adica cum se comporta parintii intre ei, cu tine, cum vorbesc. s.a.m.d. te formeaza pe tine ca persoana. Asadar ai avut probleme in familie. De aici si atitudinea asta naspa. Insa nu ai reusit sa vezi „peste gard”. Sa vezi ca nu e chiar asa cum pare.
Poti sa te schimbi. Oricine poate. Ai vointa?

+Anturajul. – E evident ca anturajul te influenteaza in atatea moduri. De unele nu iti dai seama, poate toate.
B.U.G. Mafia – Anturajul

Nu stiu ce ar mai fi de spus. Atentie. Ar trebui sa iti „sortezi” „prietenii”. Un anturaj „de calitate” e un atu. Clar.

+Familia/ Parintii/ Iubitul/a. – Ei sunt o mare parte din viata ta, uneori tot. Principalii importanti.
Relatia cu parintii sta la baza. De la familie pleaca totul. Daca ai probleme cu familia, trebuie rezolvate, lasa orgoliul, cand vei avea probleme, ei te vor ajuta, iti vor aduce fericire si alinare. Iubitul/a la fel, insa la un alt nivel, la el/ea gasesti refugiul si speranta atunci cand nu le poti spune parintilor, sau nu ai parinti. Ca sa fi fericit in orice fel de relatie trebuie sa comunici, foarte mult si sa existe un nivel ridicat de sinceritate, transparenta cum o numesc eu.

Fericirea este acolo, este in tine, trebuie doar sa o eliberezi sa privesti altfel lumea, viata, totul. Esti prea incordat. Nu te astepta la schimbari peste noapte.
E momentul sa evoluezi, sa treci la urmatorul nivel. E momentul tau.
Fii fericit din orice motiv!

Posted in Jurnal
octombrie 13th, 2010 | 2 Comments »

Se pare ca in ultimu timp nu prea am mai scris… fuck this shit! Au fost asa de multe motive incat nici daca as vrea nu pot sa le scriu aici. Si totusi am o nelamurire, dece totul merge in jos?
Frate cred ca am ajuns la un nivel la care nimic nu ma mai poate rani, adica au fost asa de multe lucruri care mi-au frant aripile exact cand sa-mi iau zborul. Exact atunci cand facusem primul pas in „trenul fericirii” [accelerat], s-a auzit semnalul de plecare si am incercat sa alerg dupa el dar, din pacate nu am reusit sa il ajung si l-am pierdut. Aveam bilet, la clasa 1. Am platit degeaba. E a mia oara cand pierd trenul asta. Acum am ramas singur in gara. Nu am la cine sa dorm. Schimb biletul de la accelerat cu unul pentru personal. Pleaca deabia maine dimineata. Pana atunci osa dorm pe banca de pe peron, singur.Sper ca in urmatoarea gara sa reusesc sa prind trenul.
Ce am scris aici este doar o transpunere a realitatii intr-un mod mai artistic.Daca nu te-ai prins, aici vorbesc despre altceva decat trenuri, gari, bilete. E o poveste care s-a sfarsit inainte de a incepe. Avort De Vise.
Poate ca totul a fost in imaginatia mea, dar a fost atat de real. Mai real ca Avatar 3D. Deaia ma doare, ca tin la ea. Stiu, 100% vinovat sunt. O alta greseala. Sau poate nu.
Am scris si o poezie. [o strofa]…
Momente si ganduri pierdute in randuri,
Din sufletul meu, acum ciugulesc vulturi,
Sunt ranit dar vreau,… inca sa traiesc,
Si cu voia ta, vreau sa te iubesc.

Acestea sunt ultimele mele ganduri imbracate intr-o aura literara placuta.
Continuarea altadata, daca osa mai fiu aici. Capu’ Sus!
(Din ce in ce, blogul devine mai negru si intunecat…osa incerc sa ii dau culoare prin urmatoarele post-uri.)

Posted in Jurnal