old.specimen.ro

Titlul spune tot. Intotdeauna eu sunt cel care sufar, care e lovit cel mai tare, care e aruncat la pamant fara mila, cel care varsa atatea lacrimi incat ar putea umple un ocean, dece?. Toti facem greseli, dar eu unde am gresit, cu ce?
Picasso spunea ca iubirea e neagra, acum il inteleg cu adevarat. Cad si nu am de ce sa ma prind. Dar nu-i nimic. Durerea a devenit ca un drog, mereu il iau. Dealeri sunt peste tot, chiar si ea.
Totu pe lumea asta are un pret, si dragostea.
Ma uit in jur si e negru, in mijloc e flacara, care vad cum se stinge incet si sigur… incerc sa o salvez, degeaba… nu mai are oxigen. Totul e degeaba si cred ca degeaba sunt si eu. Nu se putea mai rau, chiar nu!
As putea sa indur orice, sunt pregatit pentru orice, dar nu asta. Si atunci stau si ma gandesc ca acel orice nu e pur. Eu nu sunt pur. Acum am sufletul patat de sange, imima e ranita.
Ma intreb ce nu e inregula cu mine…adica nu sunt suficent de frumos, de destept, de bun, ori standardele ei sunt prea sus.
Acum sunt mai sigur ca niciodata, si nimeni nu ma poate contrazice, ea nu simte nimic.
Din nou rabufnesc in lacrimi, gandinu-ma cat sunt de prost, idiot si cretin. Tot nu pot sa cred.
Am dat gresi oare? -I fail at life’
Imi aprind o tigare…m-am apucat si de ele…tot ce e mai rau se intampla si nimeni nu ma ajuta. Ca de obicei singur. Poate ca daca as sta singur in padure tot nu as fi asa de singur.
Trag un fum, o lacrima se scurge pe obraz…starea e din ce in ce mai naspa.
———————————————————————————————
Am fost cu ea la „End Of The World Party” aseara. Eram obosit. Am atipit putin la inceput si asta ma revigorat. Am vorbit. Mi-a spus ca…
Asta mi-a taiat cheful. De aseara sunt asa…
A fost o greseala pentru ea acel sarut. -as putea intelege ca si eu sunt o greseala…
Eu nu regret nimic, si daca ar fii sa ma intorc in timp as face-o iar chiar daca stiu ca nu osa imi fie bine dupa…
am simtit cum incearca sa se distanteze.
———————————————————————————————
Am gasit o piesa care ma face sa plang de fiecare data cand o ascult. -ciudat

Sarah Connor – It only hurts when i breathe
Piesa spune ca „It only hurts when i breathe” si cum respir odata la fiecare 2 sec. ma doare mai mereu. -tu nu sti.

Capu’ sus! – cat se mai poate…

Se pare ca in ultimu timp nu prea am mai scris… fuck this shit! Au fost asa de multe motive incat nici daca as vrea nu pot sa le scriu aici. Si totusi am o nelamurire, dece totul merge in jos?
Frate cred ca am ajuns la un nivel la care nimic nu ma mai poate rani, adica au fost asa de multe lucruri care mi-au frant aripile exact cand sa-mi iau zborul. Exact atunci cand facusem primul pas in „trenul fericirii” [accelerat], s-a auzit semnalul de plecare si am incercat sa alerg dupa el dar, din pacate nu am reusit sa il ajung si l-am pierdut. Aveam bilet, la clasa 1. Am platit degeaba. E a mia oara cand pierd trenul asta. Acum am ramas singur in gara. Nu am la cine sa dorm. Schimb biletul de la accelerat cu unul pentru personal. Pleaca deabia maine dimineata. Pana atunci osa dorm pe banca de pe peron, singur.Sper ca in urmatoarea gara sa reusesc sa prind trenul.
Ce am scris aici este doar o transpunere a realitatii intr-un mod mai artistic.Daca nu te-ai prins, aici vorbesc despre altceva decat trenuri, gari, bilete. E o poveste care s-a sfarsit inainte de a incepe. Avort De Vise.
Poate ca totul a fost in imaginatia mea, dar a fost atat de real. Mai real ca Avatar 3D. Deaia ma doare, ca tin la ea. Stiu, 100% vinovat sunt. O alta greseala. Sau poate nu.
Am scris si o poezie. [o strofa]…
Momente si ganduri pierdute in randuri,
Din sufletul meu, acum ciugulesc vulturi,
Sunt ranit dar vreau,… inca sa traiesc,
Si cu voia ta, vreau sa te iubesc.

Acestea sunt ultimele mele ganduri imbracate intr-o aura literara placuta.
Continuarea altadata, daca osa mai fiu aici. Capu’ Sus!
(Din ce in ce, blogul devine mai negru si intunecat…osa incerc sa ii dau culoare prin urmatoarele post-uri.)