iunie 2nd, 2011 | No Comments »

Acesta este al treilea artwork, totuşi trebuie să recunosc că e făcut în grabă.
Read the rest of this entry »

Posted in Portofoliu
decembrie 16th, 2010 | No Comments »

Doar eu. Incep prin a spune ca doar eu sunt cel mai bun cand toti sunt rai cu mine. In orice moment, in orice clipa doar eu sunt alaturi de mine. Nu sunt egosit, sunt doar eu. Iar tu…….tu nu existi. Chiar daca ai exista ai fi infim fata de mine. Doar eu fac cat zece ca tine. Doar eu sunt in stare sa fac asta. Doar eu sunt cel mai bun.
Singur, doar eu mereu. Decat cu ura si dispretul tau, mai bine doar eu.
Fiind doar eu, nu am nevoie de tine. Doar eu osa mor.
Doar eu…eu sunt totul pentru mine. Fara mine parca ceva lipseste, doar eu. Cand toti imi intorc spatele sunt doar eu si imi zambesc cu bratele larg deschise.
In viata pe care o duc sunt doar eu, e vorba doar despre mine. Mai altfel nu poate fi. Si in definitiv asta e farmecul vietii, sa vad ca este vorba doar despre mine. Doar eu sunt deasupra tuturor.
Doar eu sunt cu adevarat bun cu mine. Doar eu ma cunosc cu adevarat. Doar eu ma iubesc cu adevarat.
Pana la urma tu nu contezi.
Doar eu puteam sa scriu asta si doar tu puteai sa citesti.
Pace.! 🙂

Posted in Jurnal
noiembrie 21st, 2010 | No Comments »

Asa, trebuie sa scriu asta, defapt nu trebuie chiar…
Acum se pare ca „ea” se opune vehement acestui post. Nu vrea sa dau nume, asta ma face sa ma gandesc la multe. Nu zic.

„Bagami-as pula, tu n-osa intelegi vrodata.”

Acum decid ca ideea cu care am pornit scrierea se schimba 😀 . Deoarece…[Motive].
Hai ca, scriu mai pe scurt, fara „imbogatire literara” cum as fi facut. Da, stiu deja te-am demoralizat si nu sti daca mai vrei sa citesti si restul postului 8-| „This is the life”…
Defapt nici io’ nu stiu cum si ce osa scriu 😐 osa incerc ceva…

Doi copii, un oras, o noapte de toamna tarzie, inceput de iarna. Liberi in oras, liberi in bucuresti. Au fost 8 ore, 8 ore in care ne-am simtit bine, spun asta din punctul meu de vedere. Practic am mers prin oras…am stat pe banci…am cersit bani…si am mancat la MC [McDonalds]. Distractie de noapte intr-un oras adormit peste care se asezase o patura de ceata care iti dadea sentimentul ala ca esti singur…si orice ai face nu te vede nimeni, intimitate totala.
A fost un exces pervers. Adevarul e ca ea nu a vrut la inceput, avea alt plan doar ca impinsa de faptul ca eu nu aveam cu ce sa ajung acasa a ramas. Era ceata, casa poporului la cat e de mare nici macar nu se vedea.
———————————–
Stai asa ca mi s-a taiat tot cheful. Nu mai continui.
Acum am vorbit cu ea, spune multe. Nu pot spune nimic doar ca mi-a ruinat postul si ca am pierdut si inspiratia. Am inteles ceva din ce a spus. Pacat ca e asa.
Sunt nervos, vreau o bere.
Uite asa postul asta e de cacat, si asta e oficial, ca o zic io’. Pacat, incepusem bine da na’ sloboz la tava’.
‘no comment’ – situatia e drastica.
As vrea sa spun multe. Ma retine ceva.
O sa ma revansez data viitoare. Cu un post de calitate superioara.
———————————–
Nu ar fi trebuit sa postez asta pentru ca e „a piece of shit” :)) . -Recunosc.
Capu’ sus!

Posted in Aiurea in tramvai
octombrie 31st, 2010 | 1 Comment »

Titlul spune tot. Intotdeauna eu sunt cel care sufar, care e lovit cel mai tare, care e aruncat la pamant fara mila, cel care varsa atatea lacrimi incat ar putea umple un ocean, dece?. Toti facem greseli, dar eu unde am gresit, cu ce?
Picasso spunea ca iubirea e neagra, acum il inteleg cu adevarat. Cad si nu am de ce sa ma prind. Dar nu-i nimic. Durerea a devenit ca un drog, mereu il iau. Dealeri sunt peste tot, chiar si ea.
Totu pe lumea asta are un pret, si dragostea.
Ma uit in jur si e negru, in mijloc e flacara, care vad cum se stinge incet si sigur… incerc sa o salvez, degeaba… nu mai are oxigen. Totul e degeaba si cred ca degeaba sunt si eu. Nu se putea mai rau, chiar nu!
As putea sa indur orice, sunt pregatit pentru orice, dar nu asta. Si atunci stau si ma gandesc ca acel orice nu e pur. Eu nu sunt pur. Acum am sufletul patat de sange, imima e ranita.
Ma intreb ce nu e inregula cu mine…adica nu sunt suficent de frumos, de destept, de bun, ori standardele ei sunt prea sus.
Acum sunt mai sigur ca niciodata, si nimeni nu ma poate contrazice, ea nu simte nimic.
Din nou rabufnesc in lacrimi, gandinu-ma cat sunt de prost, idiot si cretin. Tot nu pot sa cred.
Am dat gresi oare? -I fail at life’
Imi aprind o tigare…m-am apucat si de ele…tot ce e mai rau se intampla si nimeni nu ma ajuta. Ca de obicei singur. Poate ca daca as sta singur in padure tot nu as fi asa de singur.
Trag un fum, o lacrima se scurge pe obraz…starea e din ce in ce mai naspa.
———————————————————————————————
Am fost cu ea la „End Of The World Party” aseara. Eram obosit. Am atipit putin la inceput si asta ma revigorat. Am vorbit. Mi-a spus ca…
Asta mi-a taiat cheful. De aseara sunt asa…
A fost o greseala pentru ea acel sarut. -as putea intelege ca si eu sunt o greseala…
Eu nu regret nimic, si daca ar fii sa ma intorc in timp as face-o iar chiar daca stiu ca nu osa imi fie bine dupa…
am simtit cum incearca sa se distanteze.
———————————————————————————————
Am gasit o piesa care ma face sa plang de fiecare data cand o ascult. -ciudat

Sarah Connor – It only hurts when i breathe
Piesa spune ca „It only hurts when i breathe” si cum respir odata la fiecare 2 sec. ma doare mai mereu. -tu nu sti.

Capu’ sus! – cat se mai poate…

Posted in Jurnal