Pe vremuri, acum milioane şi miliarde de ani, nu exista soarele. Nu era lumină decât de la lună, o lumină difuză.
Plantele care existau erau doar un fel de copaci foarte înalţi ( mai înalţi ca plopii )care aveau frunze decât în vârf ( în genul palmierilor, cu frunze doar la capătul superior). Şi atunci era tot un fel de fotosinteză doar că nu aşa cum o ştim noi.
Temperaturile erau în general foarte scăzute, la Polul Nord erau temperaturi de cel puţin -50 de grade, iar pe continente temperaturile puteau atinge şi 10 grade în cele mai bune coniţii. Apă se găsea doar în anumite locuri. Pămantul era o planetă care încerca să îşi continue existenţa.
Poate vă întrebaţi ce se întâmplă cu dinozaurii ierbivori… răspunsul e în faţa voastră, ei aveau gâturile aşa lungi ca să ajungă la frunzele acelor copaci înalţi, la frunzele din vârf. Totul era anost.
De ce au dispărut dinozaurii ?
Într-o zi, a avut loc o explozie, acel bing-bang, doar că bing-bang-ul a format defapt soarele. O stea care a început să încălzească Pământul încă din prima clipă de existenţă. Fiind la început, soarele ardea prea tare pentru acele plante şi dinozauri, care erau obişnuiţi cu temperaturi scăzute, astfel mulţi dintre ei am murit arşi de vii, pielea lor fiind prea sensibilă la razele ultraviolete.
Gheaţa a început să se dezgheţe şi mările şi oceanele au devenit cum le ştim noi azi.
Deabia de aici începe procesul care a creat lumea şi rasa noastră. Evident că extratereştrii au avut legătură cu apariţia noastră dar despre cum a apărut lumea voi scrie, poate, într-un articol viitor.
*P.S.: Povestea de mai sus nu este bazată pe niciun document ştiinţific, este pură imaginaţie şi trebuie tratată ca atare. pace.! 🙂
Titlul spune tot. Intotdeauna eu sunt cel care sufar, care e lovit cel mai tare, care e aruncat la pamant fara mila, cel care varsa atatea lacrimi incat ar putea umple un ocean, dece?. Toti facem greseli, dar eu unde am gresit, cu ce?
Picasso spunea ca iubirea e neagra, acum il inteleg cu adevarat. Cad si nu am de ce sa ma prind. Dar nu-i nimic. Durerea a devenit ca un drog, mereu il iau. Dealeri sunt peste tot, chiar si ea.
Totu pe lumea asta are un pret, si dragostea.
Ma uit in jur si e negru, in mijloc e flacara, care vad cum se stinge incet si sigur… incerc sa o salvez, degeaba… nu mai are oxigen. Totul e degeaba si cred ca degeaba sunt si eu. Nu se putea mai rau, chiar nu!
As putea sa indur orice, sunt pregatit pentru orice, dar nu asta. Si atunci stau si ma gandesc ca acel orice nu e pur. Eu nu sunt pur. Acum am sufletul patat de sange, imima e ranita.
Ma intreb ce nu e inregula cu mine…adica nu sunt suficent de frumos, de destept, de bun, ori standardele ei sunt prea sus.
Acum sunt mai sigur ca niciodata, si nimeni nu ma poate contrazice, ea nu simte nimic.
Din nou rabufnesc in lacrimi, gandinu-ma cat sunt de prost, idiot si cretin. Tot nu pot sa cred.
Am dat gresi oare? -I fail at life’
Imi aprind o tigare…m-am apucat si de ele…tot ce e mai rau se intampla si nimeni nu ma ajuta. Ca de obicei singur. Poate ca daca as sta singur in padure tot nu as fi asa de singur.
Trag un fum, o lacrima se scurge pe obraz…starea e din ce in ce mai naspa.
———————————————————————————————
Am fost cu ea la „End Of The World Party” aseara. Eram obosit. Am atipit putin la inceput si asta ma revigorat. Am vorbit. Mi-a spus ca…
Asta mi-a taiat cheful. De aseara sunt asa…
A fost o greseala pentru ea acel sarut. -as putea intelege ca si eu sunt o greseala…
Eu nu regret nimic, si daca ar fii sa ma intorc in timp as face-o iar chiar daca stiu ca nu osa imi fie bine dupa…
am simtit cum incearca sa se distanteze.
———————————————————————————————
Am gasit o piesa care ma face sa plang de fiecare data cand o ascult. -ciudat
Sarah Connor – It only hurts when i breathe
Piesa spune ca „It only hurts when i breathe” si cum respir odata la fiecare 2 sec. ma doare mai mereu. -tu nu sti.
Capu’ sus! – cat se mai poate…