noiembrie 21st, 2010 | No Comments »

Asa, trebuie sa scriu asta, defapt nu trebuie chiar…
Acum se pare ca „ea” se opune vehement acestui post. Nu vrea sa dau nume, asta ma face sa ma gandesc la multe. Nu zic.

„Bagami-as pula, tu n-osa intelegi vrodata.”

Acum decid ca ideea cu care am pornit scrierea se schimba 😀 . Deoarece…[Motive].
Hai ca, scriu mai pe scurt, fara „imbogatire literara” cum as fi facut. Da, stiu deja te-am demoralizat si nu sti daca mai vrei sa citesti si restul postului 8-| „This is the life”…
Defapt nici io’ nu stiu cum si ce osa scriu 😐 osa incerc ceva…

Doi copii, un oras, o noapte de toamna tarzie, inceput de iarna. Liberi in oras, liberi in bucuresti. Au fost 8 ore, 8 ore in care ne-am simtit bine, spun asta din punctul meu de vedere. Practic am mers prin oras…am stat pe banci…am cersit bani…si am mancat la MC [McDonalds]. Distractie de noapte intr-un oras adormit peste care se asezase o patura de ceata care iti dadea sentimentul ala ca esti singur…si orice ai face nu te vede nimeni, intimitate totala.
A fost un exces pervers. Adevarul e ca ea nu a vrut la inceput, avea alt plan doar ca impinsa de faptul ca eu nu aveam cu ce sa ajung acasa a ramas. Era ceata, casa poporului la cat e de mare nici macar nu se vedea.
———————————–
Stai asa ca mi s-a taiat tot cheful. Nu mai continui.
Acum am vorbit cu ea, spune multe. Nu pot spune nimic doar ca mi-a ruinat postul si ca am pierdut si inspiratia. Am inteles ceva din ce a spus. Pacat ca e asa.
Sunt nervos, vreau o bere.
Uite asa postul asta e de cacat, si asta e oficial, ca o zic io’. Pacat, incepusem bine da na’ sloboz la tava’.
‘no comment’ – situatia e drastica.
As vrea sa spun multe. Ma retine ceva.
O sa ma revansez data viitoare. Cu un post de calitate superioara.
———————————–
Nu ar fi trebuit sa postez asta pentru ca e „a piece of shit” :)) . -Recunosc.
Capu’ sus!

Posted in Aiurea in tramvai
noiembrie 21st, 2010 | No Comments »

Frate, in ultima saptamana nu am scris nimic pe blog. Asta e ciudat, chiar daca sunt un specimen tot trebuia sa scriu. Asta din respect pentru tine, cititorul. Acum nu stiu daca tu ca cititor ai respect pentru mine dar merg pe varianta ca da.
Trebuie sa scriu un post dupa cum zice si titlul. – O sa va povestesc aici de ce am facu aseara frate…sa moara masa…
Dupa care osa scriu si alte chestii. – Acum am inspiratie sa mor…
-Prea bine cititorul meu. In urmatoarea ora osa apara postul despre „last night” .
„Mancatorii inca se mai tin de coaie.”
Apropo, am observat ca ultimul post al meu, „Adolescenta in diacritice” nu se vede corect in internet explorer, se vad niste cacaturi… Trebuie sa imi accesezi blogul cu Firefox sau Chrome.
Pregateste-te!
Capu’ sus!

Posted in Jurnal
octombrie 31st, 2010 | 1 Comment »

Titlul spune tot. Intotdeauna eu sunt cel care sufar, care e lovit cel mai tare, care e aruncat la pamant fara mila, cel care varsa atatea lacrimi incat ar putea umple un ocean, dece?. Toti facem greseli, dar eu unde am gresit, cu ce?
Picasso spunea ca iubirea e neagra, acum il inteleg cu adevarat. Cad si nu am de ce sa ma prind. Dar nu-i nimic. Durerea a devenit ca un drog, mereu il iau. Dealeri sunt peste tot, chiar si ea.
Totu pe lumea asta are un pret, si dragostea.
Ma uit in jur si e negru, in mijloc e flacara, care vad cum se stinge incet si sigur… incerc sa o salvez, degeaba… nu mai are oxigen. Totul e degeaba si cred ca degeaba sunt si eu. Nu se putea mai rau, chiar nu!
As putea sa indur orice, sunt pregatit pentru orice, dar nu asta. Si atunci stau si ma gandesc ca acel orice nu e pur. Eu nu sunt pur. Acum am sufletul patat de sange, imima e ranita.
Ma intreb ce nu e inregula cu mine…adica nu sunt suficent de frumos, de destept, de bun, ori standardele ei sunt prea sus.
Acum sunt mai sigur ca niciodata, si nimeni nu ma poate contrazice, ea nu simte nimic.
Din nou rabufnesc in lacrimi, gandinu-ma cat sunt de prost, idiot si cretin. Tot nu pot sa cred.
Am dat gresi oare? -I fail at life’
Imi aprind o tigare…m-am apucat si de ele…tot ce e mai rau se intampla si nimeni nu ma ajuta. Ca de obicei singur. Poate ca daca as sta singur in padure tot nu as fi asa de singur.
Trag un fum, o lacrima se scurge pe obraz…starea e din ce in ce mai naspa.
———————————————————————————————
Am fost cu ea la „End Of The World Party” aseara. Eram obosit. Am atipit putin la inceput si asta ma revigorat. Am vorbit. Mi-a spus ca…
Asta mi-a taiat cheful. De aseara sunt asa…
A fost o greseala pentru ea acel sarut. -as putea intelege ca si eu sunt o greseala…
Eu nu regret nimic, si daca ar fii sa ma intorc in timp as face-o iar chiar daca stiu ca nu osa imi fie bine dupa…
am simtit cum incearca sa se distanteze.
———————————————————————————————
Am gasit o piesa care ma face sa plang de fiecare data cand o ascult. -ciudat

Sarah Connor – It only hurts when i breathe
Piesa spune ca „It only hurts when i breathe” si cum respir odata la fiecare 2 sec. ma doare mai mereu. -tu nu sti.

Capu’ sus! – cat se mai poate…

Posted in Jurnal
septembrie 1st, 2010 | No Comments »

Un cer de poveste. O semiluna stralucind ca un far in noapte si sute, mii, milioane, miliarde..o puzderie de stele albastre de toate marimile se vedeu aseara pe cerul din Bucuresti. As fi putut sa ma uit pana dimineata si nu m-as fi saturat de acea priveliste divina. Da chiar pot spune ca era divina. Asta a compensat faptul ca era cam frig afara si este si prima zi de toamna 🙁 …..+ca se apropie scoala si totusi nu ma deranjeaza asta dar ma intreb cum de a trecut asa de repede vacanta de vara, aproape ca nu am facut nimic si uite ca incepe scoala iar 😮 …
Apropo, sunt mai bine acum.Pot spune ca merita sa incerci atunci cand nu mai ai nimic de pierdut.Totul sau nimic.

Posted in Jurnal