ianuarie 12th, 2011 | 2 Comments »

Vreau adevarul, pana la capat. Vreau sa fiu sincer. […] Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab, si lipsit de vointa?
Mai mult. Sunt cel mai natang dintre toti, orisicat m-as ascunde. Sunt atat de natang, incat nici nu ma revolta timpul acesta pierdut, si slabiciunea sufletului meu, si ruina vointei mele, si pustiul mintii mele. Si scriu aici, in loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Sunt dezgustat de tot, chiar si de durere.[…]
Unde imi e hotararea mea de a ma arata lumii asa cum sunt, constient de superioritatea mea si de nerozia contemporanilor mei?[…] Si nu mi-e rusine de mine insumi?… Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea, si de vrerile mele?…[…] Nu mi-e rusine. Stiam de mult ca sunt cu desavarsire lipsit de vointa.[…]
Sunt liber, sunt stapan pe timpul meu. M-am gandit mult daca nu trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna. E un gand care se intoarce rabdator, de cate ori izbutesc sa-l ajung. Ma framanta noptile. Ar fi atat de frumos sa fug… Nu stiu daca imi lipseste curajul. Ma gandesc la atatea piedici pentru care nu sunt inca pregatit sa le infrang.[…] Fuga mea nu e insa o trecatoare nostalgie dupa aventuri, nici o copilareasca predare in fata plictiselilor scolii.[…] Simt nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu, luptand.[…]
Nu ma recunosc in multe ganduri si nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt cateodata trist si de ce alta data imi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale blogul acesta, care ar trebui sa fie intesat numai cu analize facute pe indelete si cu toata seriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, cand voi studia psihologia.[…]
Multa stima pentru Mircea Eliade.
Capu’ sus!

Posted in Jurnal
decembrie 20th, 2010 | No Comments »

Am scris o poezie. Da. Talentul nu e asa mare. Oricum sper sa iti placa.
Vad lumea intr-un mod atat de abstract incat cuvantul abstract ma defineste poate prea putin.

In Noapte

de Mine
Doar o data am clipit puternic sunt istovit,
Ma las pe pat usor, vreau sa dorm, sa dorm, sa dorm…
Somnul sa ma fure-n graba doar o clipa vreau sa treaca;
Simt cum ma cuprinde incet starea pentru un somn decent.
Vise pot sa fie multe, sa visez cum ca’s la munte,
Sau la mare intins pe plaja cuprins de a verii vraja,
Sa visez ca sunt oriunde printe multe multe multe,
Dame care vor ceva…de la mine, dragostea;
Cum iti vorbesc tie de vise si locuri interzise,
Am cazut in somn adanc ca un impiedicat natang.

Cum se face ca desi dorm, inca scriu cum ma transform?
E un miraj faurit, de o minte nascocit,
Transpun tot ce vad in jur, adevarul nu e pur…
Trec de la moment la altul spre final cu dor de ea;
Iti spun fara sa filtrez chiar adorm…acum visez.

Posted in Jurnal
noiembrie 21st, 2010 | No Comments »

Asa, trebuie sa scriu asta, defapt nu trebuie chiar…
Acum se pare ca „ea” se opune vehement acestui post. Nu vrea sa dau nume, asta ma face sa ma gandesc la multe. Nu zic.

„Bagami-as pula, tu n-osa intelegi vrodata.”

Acum decid ca ideea cu care am pornit scrierea se schimba 😀 . Deoarece…[Motive].
Hai ca, scriu mai pe scurt, fara „imbogatire literara” cum as fi facut. Da, stiu deja te-am demoralizat si nu sti daca mai vrei sa citesti si restul postului 8-| „This is the life”…
Defapt nici io’ nu stiu cum si ce osa scriu 😐 osa incerc ceva…

Doi copii, un oras, o noapte de toamna tarzie, inceput de iarna. Liberi in oras, liberi in bucuresti. Au fost 8 ore, 8 ore in care ne-am simtit bine, spun asta din punctul meu de vedere. Practic am mers prin oras…am stat pe banci…am cersit bani…si am mancat la MC [McDonalds]. Distractie de noapte intr-un oras adormit peste care se asezase o patura de ceata care iti dadea sentimentul ala ca esti singur…si orice ai face nu te vede nimeni, intimitate totala.
A fost un exces pervers. Adevarul e ca ea nu a vrut la inceput, avea alt plan doar ca impinsa de faptul ca eu nu aveam cu ce sa ajung acasa a ramas. Era ceata, casa poporului la cat e de mare nici macar nu se vedea.
———————————–
Stai asa ca mi s-a taiat tot cheful. Nu mai continui.
Acum am vorbit cu ea, spune multe. Nu pot spune nimic doar ca mi-a ruinat postul si ca am pierdut si inspiratia. Am inteles ceva din ce a spus. Pacat ca e asa.
Sunt nervos, vreau o bere.
Uite asa postul asta e de cacat, si asta e oficial, ca o zic io’. Pacat, incepusem bine da na’ sloboz la tava’.
‘no comment’ – situatia e drastica.
As vrea sa spun multe. Ma retine ceva.
O sa ma revansez data viitoare. Cu un post de calitate superioara.
———————————–
Nu ar fi trebuit sa postez asta pentru ca e „a piece of shit” :)) . -Recunosc.
Capu’ sus!

Posted in Aiurea in tramvai