Vreau adevarul, pana la capat. Vreau sa fiu sincer. […] Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab, si lipsit de vointa?
Mai mult. Sunt cel mai natang dintre toti, orisicat m-as ascunde. Sunt atat de natang, incat nici nu ma revolta timpul acesta pierdut, si slabiciunea sufletului meu, si ruina vointei mele, si pustiul mintii mele. Si scriu aici, in loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Sunt dezgustat de tot, chiar si de durere.[…]
Unde imi e hotararea mea de a ma arata lumii asa cum sunt, constient de superioritatea mea si de nerozia contemporanilor mei?[…] Si nu mi-e rusine de mine insumi?… Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea, si de vrerile mele?…[…] Nu mi-e rusine. Stiam de mult ca sunt cu desavarsire lipsit de vointa.[…]
Sunt liber, sunt stapan pe timpul meu. M-am gandit mult daca nu trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna. E un gand care se intoarce rabdator, de cate ori izbutesc sa-l ajung. Ma framanta noptile. Ar fi atat de frumos sa fug… Nu stiu daca imi lipseste curajul. Ma gandesc la atatea piedici pentru care nu sunt inca pregatit sa le infrang.[…] Fuga mea nu e insa o trecatoare nostalgie dupa aventuri, nici o copilareasca predare in fata plictiselilor scolii.[…] Simt nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu, luptand.[…]
Nu ma recunosc in multe ganduri si nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt cateodata trist si de ce alta data imi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale blogul acesta, care ar trebui sa fie intesat numai cu analize facute pe indelete si cu toata seriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, cand voi studia psihologia.[…]
Multa stima pentru Mircea Eliade.
Capu’ sus!
M-am gândit ca de azi în colo sa încerc să scriu cu diacritice, ca vorba aia „Noi suntem români!”. Aşadar de acum în colo iţi va fi mai uşor să citeşti p’aici…
Sunt într-o pană de idei. Am făcut multe chestii noi şi ciudate in ultima vreme. Si totuşi mai sunt încă multe de descoperit.
Adolescenţa e o perioada magnifică. E ca un şir de episoade dintr-un serial. În care totul se poate schimba peste noapte, fără veste. Actori apar si dispar, scenariul se schimbă mereu.
Prieteniile care se formează acum, majoritatea vor rămane pe viaţă. Au loc multe schimbări şi asta în legătură cu orice. În adolescenţă te transformi in bărbatul/femeia care vei fi toată viata. Acum caracterul tău se întareste. Acum e perioada în care deprinzi dependenţe de tot felul (droguri, tigări, băutura etc.).
Acum ai vrea să faci multe, dar nu poţi incă. Mereu apar decizii care sunt atât de greu de luat incât intri în conflict cu tine însăţi.
Nu e nimic pe lumea asta la fel ca viaţa care o ai în adolescenţă. Dacă acum nu te distrezi, când e vârsta, atunci când ? La 20/25 de ani? NU cred, atunci osă fi prea ocupat cu cariera, viaţa personală…
Libertatea incepe atunci când îndrăzneşti 😉 Acum, lumea e a TA ! profită de asta. Dacă nu acum atunci când? :-??
Lasă-ţi imaginaţia să zburde liberă şi urmează-ţi inima 😡 Nu te gândi la ce osa fie, fă deciziile pe moment, fi spontan.
Totuşi părinţii sunt ca o piedică. Iţi pun atâtea restricţii care unele chiar nu îşi au rostul 😐 . Bine, ei incearcă să te protejeze, fără să îşi dea seama că tu ai crescut si că restrictiile ar trebui sa fie mai puţine si nu mai multe… Dar dacă sti cum să lucrezi cu ei, poţi. Trebuie să fi puţin mai dur, să ai curajul să încalci regulile. Să nu iti fie frică de consecinţe, până la urmă doar nu osă te „omoare”. – Aici am experienta 😉
Pe final îţi zic din nou, eliberează-te !!! E adolescenţa mă :-w în pula mea nu mai fi asa prost, fă ce vrei tu … E momentul tău… Fără frică!
Ceea ce vreau io să zic e: „Live a little!”
Capu’ sus!