old.specimen.ro

Am scris o poezie. Da. Talentul nu e asa mare. Oricum sper sa iti placa.
Vad lumea intr-un mod atat de abstract incat cuvantul abstract ma defineste poate prea putin.

In Noapte

de Mine
Doar o data am clipit puternic sunt istovit,
Ma las pe pat usor, vreau sa dorm, sa dorm, sa dorm…
Somnul sa ma fure-n graba doar o clipa vreau sa treaca;
Simt cum ma cuprinde incet starea pentru un somn decent.
Vise pot sa fie multe, sa visez cum ca’s la munte,
Sau la mare intins pe plaja cuprins de a verii vraja,
Sa visez ca sunt oriunde printe multe multe multe,
Dame care vor ceva…de la mine, dragostea;
Cum iti vorbesc tie de vise si locuri interzise,
Am cazut in somn adanc ca un impiedicat natang.

Cum se face ca desi dorm, inca scriu cum ma transform?
E un miraj faurit, de o minte nascocit,
Transpun tot ce vad in jur, adevarul nu e pur…
Trec de la moment la altul spre final cu dor de ea;
Iti spun fara sa filtrez chiar adorm…acum visez.

Doar eu. Incep prin a spune ca doar eu sunt cel mai bun cand toti sunt rai cu mine. In orice moment, in orice clipa doar eu sunt alaturi de mine. Nu sunt egosit, sunt doar eu. Iar tu…….tu nu existi. Chiar daca ai exista ai fi infim fata de mine. Doar eu fac cat zece ca tine. Doar eu sunt in stare sa fac asta. Doar eu sunt cel mai bun.
Singur, doar eu mereu. Decat cu ura si dispretul tau, mai bine doar eu.
Fiind doar eu, nu am nevoie de tine. Doar eu osa mor.
Doar eu…eu sunt totul pentru mine. Fara mine parca ceva lipseste, doar eu. Cand toti imi intorc spatele sunt doar eu si imi zambesc cu bratele larg deschise.
In viata pe care o duc sunt doar eu, e vorba doar despre mine. Mai altfel nu poate fi. Si in definitiv asta e farmecul vietii, sa vad ca este vorba doar despre mine. Doar eu sunt deasupra tuturor.
Doar eu sunt cu adevarat bun cu mine. Doar eu ma cunosc cu adevarat. Doar eu ma iubesc cu adevarat.
Pana la urma tu nu contezi.
Doar eu puteam sa scriu asta si doar tu puteai sa citesti.
Pace.! 🙂

Am decis sa fac niste episoade. Dupa cum ai vazut, cred, prima mea idee este „Pamantul v2.1„.
In „Pamantul v2.1” este vorba despre mine. Este o „dorinta” de a mea mai veche. Vor urma destul de multe episoade. Nu pot da un numar aproximativ. Oricum vor aparea intorsaturi de situatie. Nimic nu e ceea ce pare. Finalul vreau sa il fac socant.
Ca idee, trebuie sa aflu ce se intampla, unde sunt cu totii, cine i-a luat si dece. Incep o calatorie in care, pe drum voi mai intalni si alte persoane. Tin sa precizez ca in episoade voi folosi persoane din realitate. Adica prietenii mei dar osa si transpun realitatea filtrand numele ca sa nu ma cert cu nimeni 😀 . Am deja niste idei.
Sunt lovit de inspiratie. E bine. Mai jos ai si o poezie inchinata ei.
Vreau si pot!

Dupa ce totul parea ca moare subit,
Nici la mult timp ea a venit.
Calcand usor pamantul tare
M-a strans in brate -era moale

O clipa am avut ragaz
Ca s-a nascut fara de glas,
Un sentiment, de altfel pur
Si pentru el orice indur

Acum stiu, gandesc si pot
Totusi nu vreau sa-i arat
Exista ceva divin -in sufletul ei ca de copil