Pe noi oamenii, desi pare altceva, ne diferentiaza doar gandirea. NU aspectul, nu nimic. Gandirea, modul de a fi te face diferit de celalant. Majoritatea oamenilor gandesc la fel, judeca dupa aparente. Iar atunci cand gandesti altfel, te vad ca pe o amenintare la integritatea gandirii lor si automat vor sa sa inlature.
Daca gandesti altfel, intr.un mod mai bun atunci da, esti special chiar daca cei din jur te vad ciudat. Oamenii cu adevarat speciali ajung prin a fi singuri, poate chiar si tristi, marginalizati de majoritate.
Copii din ziua de azi, sunt usor de influentat, ce nu e bine e ca sunt foarte influentati de anturaj si nu de parinti/familie. Un anturaj prost te influenteaza prost.
In mod normal cedezi, si faci ca „ei” doar ca sa pari si tu „tare”, sa te integrezi mai bine in grup, sa devi popular insa asta e o greseala. Trebuie sa fii TU! eXact.
Trebuie sa iti susti ideea ta, „proprie si personala”. Opiniile celor din jur sunt egale cu zero daca tu nu ii asculti si nu „pui botu'”.
Fiecare e special, fiecare om are ceva aparte care nu il are toata lumea, asta il face special. Daca cineva e frumos, e frumos si atat, asta nu il face special sau destept s.a.m.d.
Trebuie doar sa fi TU, sa nu ii mai asculti pe „x” si „y”. Redescopera.te pana nu e prea tarziu. E bine sa fi diferit, chiar osa iti placa sa razi de ceilalti ca sunt toti la fel. :))
De unde stiu toate astea ? >:) …..Sunt diferit…tare.
Sper ca cuiva, candva acest post ii va fi de folos. Pace! 🙂
Capu’ sus!
Am decis sa fac niste episoade. Dupa cum ai vazut, cred, prima mea idee este „Pamantul v2.1„.
In „Pamantul v2.1” este vorba despre mine. Este o „dorinta” de a mea mai veche. Vor urma destul de multe episoade. Nu pot da un numar aproximativ. Oricum vor aparea intorsaturi de situatie. Nimic nu e ceea ce pare. Finalul vreau sa il fac socant.
Ca idee, trebuie sa aflu ce se intampla, unde sunt cu totii, cine i-a luat si dece. Incep o calatorie in care, pe drum voi mai intalni si alte persoane. Tin sa precizez ca in episoade voi folosi persoane din realitate. Adica prietenii mei dar osa si transpun realitatea filtrand numele ca sa nu ma cert cu nimeni 😀 . Am deja niste idei.
Sunt lovit de inspiratie. E bine. Mai jos ai si o poezie inchinata ei.
Vreau si pot!
Dupa ce totul parea ca moare subit,
Nici la mult timp ea a venit.
Calcand usor pamantul tare
M-a strans in brate -era moaleO clipa am avut ragaz
Ca s-a nascut fara de glas,
Un sentiment, de altfel pur
Si pentru el orice indurAcum stiu, gandesc si pot
Totusi nu vreau sa-i arat
Exista ceva divin -in sufletul ei ca de copil
Mă trezesc de dimineaţă. Mă simt obosit. Am o stare ciudată. Sentimentul de “deja vu” este şi el prezent. E ora 8. Afara e linişte…..ciudat. Nici urmă de tata. Degeaba îl strig că nu răspunde nimeni.
Mă ridic din pat, ies în curte. Nimic nu mişcă. Se aude doar cum adie vântul din când în când, mişcînd uşor crengile copacilor.Gândesc că poate toţi sunt la muncă sau cine ştie unde au plecat…Îmi scot telefonul să îl sun pe Bogdan, nu funcţionează…nici nu vrea să pornească, dar parcă ieri l-am încărcat.
Intru în casă. Ceva nu e în regulă. Ceasul din bucătărie stă pe loc, nu funcţionează la fel ca telefonul meu. Verific toată aparatura electronica din casă, totul e “mort”.
Acum, în momentul ăsta mă gândesc la două ipoteze: din cauza fluctuaţiei de energie de pe reţeaua electrică, aparatele s-au stricat sau ceva a făcut ca, câmpul magnetic al pământului să crească în intensitate şi asta a afectat aparatura.
Astea’ par idei “infantile”, însă altceva ce s-ar fi putut întâmpla ? Mai exista varianta cu extratereştri doar că pentru mine nu pare prea plauzibilă.
Dar poate sunt eu prea paranoic şi nimic nu e în neregulă. Să fie doar în imaginaţia mea toată “asta” ?
Trebuie să aflu mai multe, să mă conving. Iau ghiozdanul, îl golesc de carţile care acum îmi sunt inutile şi îmi pun în el ceva de mâncare, haine de schimb, trusa de prim ajutor. Iau şi un cuţit. Mă îmbrac bine şi ies, plec.
Am ajuns “la drum”. Merg pe şosea şi nu vad nici o maşină. La ora asta trebuia să fie bară la bară. Nu vad nici oameni care să meargă pe trotuar.
Mă întreb: Oare unde au dispărut cu toţii ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 2].