De ce nu scriu prea des ?
Răspunu’ e simplu, cred eu.
(Fac o paranteză ca să explic cum văd eu un blog sau cel puţin blogul meu.
Un blog e ceva personal, un loc în care îţi exprimi opiniile şi ideeile liber şi creativ dar nu trebuie să cazi în extreme… trebuie să şti cum să le menţi în balanţă, creativitate/personalitate. Mă refer la faptul că unii scriu numai căcaturi pe blog şi altii aberează fantezic despre alte căcaturi. E adevărat că nu sunt obligat să scriu aici zilnic sau chiar deloc însă e bine să ai o sarcină.)
Revenind, eu scriu prea rar fiindcă am prea multă imaginaţie şi creativitate. Îţi vine să râzi, nu?
Aşadar cum e posibil să am atâta imaginaţie şi creativitate şi totuşi nu scriu mai deloc?
Când vreau să scriu un articol, mă uit la pagina goală şi mă gândesc că aş putea scrie despre orice, extratereştrii, maşini, calculatoare, jocuri, programe, viata mea, plante, animale, ideei… Am prea multe optiuni, iar eu sunt genu de persoană care urăsc optiunile, doar pentru simplu fapt că după fiecare alegere mă gândesc: „Ce ar fi fost dacă?”, „Ar fi fost mai bine?”. Astfel apar regretele şi mă gandesc că mai bine nu alegeam nimic.
Din aceaşi ecuaţie mai face parte şi lenea mea imensă, care atunci când mă lovesc de o decizie spune: „Mai bine lasă!”. Iar eu spun:”Ce bine şi-aşa nu mă puteam decide”.
Iar acum, m-am blocat din nou :))
pace vouă băieţi! :)>- pentru fete am altceva
Doar eu. Incep prin a spune ca doar eu sunt cel mai bun cand toti sunt rai cu mine. In orice moment, in orice clipa doar eu sunt alaturi de mine. Nu sunt egosit, sunt doar eu. Iar tu…….tu nu existi. Chiar daca ai exista ai fi infim fata de mine. Doar eu fac cat zece ca tine. Doar eu sunt in stare sa fac asta. Doar eu sunt cel mai bun.
Singur, doar eu mereu. Decat cu ura si dispretul tau, mai bine doar eu.
Fiind doar eu, nu am nevoie de tine. Doar eu osa mor.
Doar eu…eu sunt totul pentru mine. Fara mine parca ceva lipseste, doar eu. Cand toti imi intorc spatele sunt doar eu si imi zambesc cu bratele larg deschise.
In viata pe care o duc sunt doar eu, e vorba doar despre mine. Mai altfel nu poate fi. Si in definitiv asta e farmecul vietii, sa vad ca este vorba doar despre mine. Doar eu sunt deasupra tuturor.
Doar eu sunt cu adevarat bun cu mine. Doar eu ma cunosc cu adevarat. Doar eu ma iubesc cu adevarat.
Pana la urma tu nu contezi.
Doar eu puteam sa scriu asta si doar tu puteai sa citesti.
Pace.! 