Fără să mă gândesc prea mult, mi-a venit ideea perfectă. Ştiu unde să merg, ştiu ce să fac.
Bunicul meu e fost militar. Trebuie să aibă prin casă o armă şi alte „chestii” care mi-ar fi de folos. Mă voi îndrepta într-acolo.
Mult de mers… e tocmai în „cealaltă periferie” a oraşului. Ar trebui să plec.
[…]
Mergând prin oraş, văd nişte urme ciudate în asfalt, mai bine zis găuri.
Deodată aud „ceva”, parcă ar fi un motor de avion doar că mai silenţios. Se aude chiar de după colţ.
Simt un fior prin tot corpul. Sincer să fiu, mi-e frică de ce sau cine ar putea fii acolo. Mă opresc, las bicicleta şi mă îndrept uşor către colţul străzii.
După colţ e un fel de navă, are o formă foarte ciudată. Nu e nimeni în jur. Aş vrea să intru în „navă”, însă e prea periculos. Mă apropii de „navă” când deodată, dintr-o clădire iese cineva… sau ceva.
Fug să mă ascund după o maşină. Vreau să văd cum arată.
Extratereştrii sau ce sunt ei, târăsc un om spre navă, pare să fie inconştient sau mort. Ei, arată aproape ca noi, doar că au pe spate un fel de carapace şi sunt mult mai robuşti.
Trebuie să plec, aici mă pot vedea, nu vreau să risc să mă prindă unu’ deăla. Din greşeală lovesc maşina şi ei mă aud. Au lăsat omul jos şi se îndreaptă încoace.
Încep să fug. Deodată, cănd mă văd, scot nişte sunete ciudate. Încep şi ei să fugă. Trag cu ceva după mine, un fel de lichid…
Găsesc scăparea, cobor la metrou. Cred că am scăpat de ei.
Sparg automatul din statie, iau ceva de măncare.
Mă gândesc că dacă toată lumea a dispărut, nu o să vină niciun metrou, aşadar pot merge pe sină pănă la staţia ce-a mai apropiată de casa bunicului.
Îmi aprind lanterna, cobor pe sină şi pornesc în întunericul tunelului.
Voi mai avea parte de surprize oare ?
—————————————–
Continuarea in [Episodul 4].
Daca nu ai citit de la inceput click aici pentru a merge la [Episodul 1]
Uneori cand esti la ananghie, ai o problema, depresie, ai nevoie de cineva care sa iti dea un „impuls de viata” care te propulseaza direct spre „zona buna” [al 9.lea cer gen].Sa nu te gandesti ca exista noua ceruri 😐 e doar unu si ala plin de nori negrii :)) . Eu tocmai am primit un „impuls”. Ce ciudat suna!
Saptamana asta, respectiv marti cand afara erau 8 grade [celsius], batea vantu si picura [s-a spart o teava in cer gen] eu eram afara cu ea. Nu ne-am vazut de mult timp. Inima imi batea tare pe bune, nu stiam ce si cum sa fac 😀 cam acelasi sentiment care il au copiii care vin in clasa I. Ea, cu numele de cod Cici, a venit si m-a imbratisat asa de tare…ahh [ cred ca vroia sa se revanseze ca a intarziat 😀 ] ne-am dus in parculetu de copii =)) , am vazut o batrana „senina” :)) , si am mers pe jos de la 1mai pana la aviatorilor 😮 . Am intrat in parcu’ „Fierastrau” ,vai, erau doua care stateau pe jos, langa banca 😐 faceau „moga” sau ceva de genu’, am gasit si un cutu draguts’ 😡 saracu :o3 care ne-a urmarit peste tot… Am mers intr-un foisor. Am vorbit. Dar nustiu nu puteam sa o privesc in ochi. Avea ceva… asa…”ciudat” intr-un mod bun… nustiu.. Nu spun ca era ceva rau dar daca ma uitam in ochii ei ma pierdeam nustiu. Am vorbit acolo, in foisor pana cand au venit doi „gay” si unu avea si ghete dealea „impunatoare” :)) .
Am plecat la metrou. Am mers pana la capat [pipera]. Am stat in statie, pe bancilea alea si am vorbit despre una alta, despre ea, despre mine. Chiar nu am simtit cum a trecut timpul… era deja 6. Mama ei o suna. Trebuia sa plece. Am plecat din statie dar nu inainte sa imi arate „super puterile ei ascunse”, poate sa isi miste fiecare țâță in parte b-) . Am coborat la victoriei. Acolo ne-am despartit dupa o imbratisare calda si un kiss pe obraz. Mai aveam multe de spus.
Sambata iar.
Acum dupa povestea asta sunt sigur ca osa intelegi ca….. stiu io’ :)) Dar nu. Suntem prieteni 😡 . [Momentan >:) ]
Ce trebuie sa intelegi de aici? Ca exista si prieteni adevarati/foarte buni, ei pot fii fete sau baieti, dupa plac, trebuie doar sa stii unde sa ii cauti 😉