februarie 11th, 2011 | 3 Comments »

Lumea e greşită, noi trăim intr-o lume greşită, plină de sisteme greşite, cu oameni greşiti, „trăim in Romania şi asta ne ocupă tot timpul”. Eu unu nu am nimic cu Romania ca ţară ci am cu anumite persoane din conducere. Lumea poate fii mult mai simplă, chiar se poate.
Mă gândeam la o viata liniştită la ţară, fără griji. Un loc unde pot trăi linistit, un loc unde stresul urban nu există şi un loc unde guvernanţii nu mă deranjează. Dar sper ca asta să nu devină pentru unii o „faţadă” şi să spuneţi că pentru toate problemele si eşecurile voastre sunt de vină ei, guvernantii. Nu e bine să cazi in extreme, nici să „cazi pe jos”, defapt nu e bine să cazi in general.
Bănuiesc că multi dintre voi s-au săturat de multe care înca li se intâmplă zilnic şi desi te-ai săturat, continui, aici e problema, nimeni nu face nimic ca să scape măcar. Asta poate şi pentru că au trăit în comunism şi cum comunismul nu e mort incă, le e frica sa fie liberi. Am constatat asta la mulţi oameni.
Ironia e că nici macar eu, cel care scriu asta, şi vad, incă nu fac nimic, dece oare? – aşa am fost obisnuiti, să nu ne pese.
Şcoala omoară imaginaţia, distruge adevăraţii artişti. Consider că în românia, sistemul de învăţământ e…repulsiv. Eşti obligat să faci anumite chestii, doar pentru că aşa e legea. Şi aici încă se văd urmele comunismului, unde e libertatea promisă ?
Nu cred că mii de oameni au murit la revoluţie ca să ajungem de unde am plecat.
Tot ce vine, noi primim (mă refer la mass-media, modă, muzică, religie, etc.), şi nu e departe de comunism, defapt în comunism era la fel doar că atunci lucrurile pe care le primeam erau bune ( e un comunism îmbrăcat in haine noi). Nu, nu sunt comunist spun doar că avea si aspecte bune. Acum avem libertate, drepturi…şi le foloseste cineva ?

Deformez realitatea, n-am nevoie de poveşti,
Când societatea te învaţă să nu spui ce gândeşti.

Altă problemă e că copiii de azi sunt la fel ca parinţii lor, proşti. Şi uite aşa „chestia” asta va continua o bună bucată de vreme, pana când lumea se va deştepta, sper. E trist să vezi unde a ajuns societatea noastră, iar dacă priveşti atent, observi că înafară de inteligenţă, nimic nu ne deosebeşte de animale. Iar asta nu se întâmplă doar la noi, se întâmplă peste tot în lume înafară de satele/triburile uitate de lume.
Avem o românie trisă, batrană şi obosită, care sper eu că e înca in sevraj şi nu în comă.
B U G Mafia – Poveste Fara Sfarsit (cu Jasmine) 2009

B U G Mafia – Romania 2009

Morometii – Romania Trezeste-te

*în spatele articolului stă un mesaj „ascuns”.

Posted in Jurnal
octombrie 7th, 2010 | No Comments »

Uneori cand esti la ananghie, ai o problema, depresie, ai nevoie de cineva care sa iti dea un „impuls de viata” care te propulseaza direct spre „zona buna” [al 9.lea cer gen].Sa nu te gandesti ca exista noua ceruri 😐 e doar unu si ala plin de nori negrii :)) . Eu tocmai am primit un „impuls”. Ce ciudat suna!
Saptamana asta, respectiv marti cand afara erau 8 grade [celsius], batea vantu si picura [s-a spart o teava in cer gen] eu eram afara cu ea. Nu ne-am vazut de mult timp. Inima imi batea tare pe bune, nu stiam ce si cum sa fac 😀 cam acelasi sentiment care il au copiii care vin in clasa I. Ea, cu numele de cod Cici, a venit si m-a imbratisat asa de tare…ahh [ cred ca vroia sa se revanseze ca a intarziat 😀 ] ne-am dus in parculetu de copii =)) , am vazut o batrana „senina” :)) , si am mers pe jos de la 1mai pana la aviatorilor 😮 . Am intrat in parcu’ „Fierastrau” ,vai, erau doua care stateau pe jos, langa banca 😐 faceau „moga” sau ceva de genu’, am gasit si un cutu draguts’ 😡 saracu :o3 care ne-a urmarit peste tot… Am mers intr-un foisor. Am vorbit. Dar nustiu nu puteam sa o privesc in ochi. Avea ceva… asa…”ciudat” intr-un mod bun… nustiu.. Nu spun ca era ceva rau dar daca ma uitam in ochii ei ma pierdeam nustiu. Am vorbit acolo, in foisor pana cand au venit doi „gay” si unu avea si ghete dealea „impunatoare” :)) .
Am plecat la metrou. Am mers pana la capat [pipera]. Am stat in statie, pe bancilea alea si am vorbit despre una alta, despre ea, despre mine. Chiar nu am simtit cum a trecut timpul… era deja 6. Mama ei o suna. Trebuia sa plece. Am plecat din statie dar nu inainte sa imi arate „super puterile ei ascunse”, poate sa isi miste fiecare țâță in parte b-) . Am coborat la victoriei. Acolo ne-am despartit dupa o imbratisare calda si un kiss pe obraz. Mai aveam multe de spus.
Sambata iar.
Acum dupa povestea asta sunt sigur ca osa intelegi ca….. stiu io’ :)) Dar nu. Suntem prieteni 😡 . [Momentan >:) ]
Ce trebuie sa intelegi de aici? Ca exista si prieteni adevarati/foarte buni, ei pot fii fete sau baieti, dupa plac, trebuie doar sa stii unde sa ii cauti 😉

Posted in Jurnal