Nu pot sa ma gandesc la viitor, fiindca totul se petrece acum, aici in prezent. Am trecut prin multe probleme, asta in drumul meu, in cautarea fericirii. Ma bucur ca inca sunt aici, ca inca rezist…sunt imun. Poate ca osa ajung si eu sa ma bucur de viata si sa fiu fericit. Chiar daca pare oarecum, nu sunt fericit. Am doar momente cand sunt fericit si persoane care imi ofera aceasta stare de spirit, sublima, de bine. Realizez acum, cat de important e sa iubesti, sa fi iubit si sa fi sustinut de cei dragi, dar mie imi lipsesc toatea aceste daruri ceresti.
Acum am gasit pe cineva care crede in mine, si tine la mine, am vazut asta in ochii ei de cristal care straluceau atatati de lumina lunii pline, pe o banca cojita de vreme langa un copac batran care parca mangaia pamantul cu crengile lui, si dansa de fiecare data cand vantul trecea agale gadilandu-ne simturile cu mireasma pe care o purta cu el. O mireasma care intotdeauna cand osa mai o intalnesc ,in drumul meu prin viata, si osa ma imbie, imi va aduce aminte de EA, fata care face tot raul sa se inabuse atunci cand ma mangaie cu vorbe dulci si saruturi lungi alaturi de atingeri amoroase.
A aprins in mine ceva, o flacara, care de acum imi lumineaza calea spre locuri nestrabatute de mine pana acum. Spre inaltul vazuhului sau adanc intr-o mina de carbune, flacara e alaturi de mine si ma calauzeste prin intunericul amar.
Langa EA am o stare de fericire deplina, in jurul nimanui nu m-am mai simtit asa. E ceva nobil. Am dat nastere unui sentiment pur si cristalin, care ca un germen de grau incolteste si isi infige radacinile tot mai adanc in sufletul meu.
EA este ca un izvor si de fiecare data cand beau din el ma simt minunat, apa lui imi purifica sufletul de toate gandurile obscure. Dupa fiecare gura, devine parca, mai grozav si mai strasnic.
De fiecare data cand ii privesc chipul ma luminez. In ochii ei vad o scanteie tainica care ma invaluie intr-o perplexitate adanca. Iar sanii ei sunt sunt absolut desavarsiti, rotunzi, rumeni, mari cu un sfarc mic si moale.
Si-ar mai fi multe de spus. Ma limitez la atat. Nici in 1000 de randuri nu as putea sa o descriu.
Ea o ciudata speciala , eu un specimen rar. [La asta se refera thumbnailul]
Uite ca am fost si eu lovit de Cupidon (Nu Cu Bidon 😆 ) si bineinteles ca e o poveste lunga … ma doare tastatura sa o scriu…:) Si uite asa m-am gandit sa scriu pe blog despre dragoste…Cititi mai jos.
A iubi inseamna a suferi. A evita suferinta inseamna deci a nu iubi. Dar exista si acela care sufera pentru ca nu iubeste. Asadar a iubi inseamna a suferi, a nu iubi inseamna tot a suferi. A suferi inseamna a suferi. A fi fericit inseamna a iubi. A fi fericit inseamna deci a suferi. Dar suferitul face o persoana nefericita. Asa ca, pentru a fi nefericit trebuie sa iubesti, sau sa iubesti ca sa suferi, sau sa suferi din cauza unei prea mari fericiri.
Si o poezie (ca mie imi plac) 😀
Ce e amorul? de Mihai Eminescu
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incat sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntalneste drag cu drag
Cum inima ta cere.
Dispar si cerul si pamant
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atarna de-un cuvant
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamani
Un pas facut alene,
O dulce strangere de maini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atatea ori
Si noaptea totdeauna.
Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
Cred ca m-am facut inteles ..Daca nu..ce ma intereseaza ?
[ad#Google Adsense-1]