Eu îi declar iubirea mea eternă ce neîncetat va continua să fie,
Plăpândă, slabă şi umilă,
O dragoste adevărată într-o lume instabilă;
Adânc privesc în ochii ei de diamant,
Să văd ce a lăsat în urma lui,
Un sentiment bătut cu’n cui,
În inima-i moale şi fină,
Mi se face pielea de găină,
Când văd că totul e pe dos,
Când văd răul cel hidos,
O îmvrăjbeşte asupra mea,
Lăsându-mi rece inima;
Lupt cu el, …şi-arată colţii,
Mă-nconjoară-n jur toţi morţii
Îi privesc înfiorat,
Cu o teamă de pacat,
În genunchi lupt pân’ la moarte,
Până o să cad în coate,
Şi picioare nespălate să mă calce cu putere,
Nici atunci nu simt durere,
Căci am pentru ce să lupt,
Speranţa n-o să mi-o uit,
N-o să uit nimic, nici când,
O să fiu tot în pământ,
Voi iubi la nesfârşit,
Căci ştiu pentru ce-am trăit;
Pentru Cici.
Încep prin a-ţi spune că iţi mulţumesc. Îţi mulţumesc pentru felul tău de a fi, de a te purta cu mine. Îţi mulţumesc că întotdeauna ţi-a păsat, că ai pus suflet în tot ceea ce ai făcut pentru mine. Îţi mulţumesc pentru clipele frumoase petrecute împreună, pentru sinceritatea, înţelegerea si dragostea pe care mi le-ai oferit. Îţi multumesc că pentru mine ai lăsat orice alt lucru, iţi multumesc pentru serile când te-ai intors la mine, pentru cuvintele dulci pe care mi le şopteşti, pentru că eşti alături de mine când am nevoie. Îţi mulţumesc că mă iubeşti. Îţi mulţumesc ce te-ai deschis faţă de mine şi simt că alături de tine viaţa este mai uşuară.
Îţi mulţumesc pentru serile petrecute la telefon, pentru sărutarile si atingerile pe care mi le-ai dăruit, pentru ajutorul pe care mi-l oferi, îţi mulţumesc că ai apărut în viaţa mea, pentru lacrimile vărsate împreună.
Realizez, încet, încet, că eşti ceea ce mi-am dorit, că eşti altfel faţă de „xeroxurile” din ziua de azi. Îmi cer scuze dacă ţi-am greşit, pentru cuvintele „aruncate” aiurea. Îţi mai mulţumesc şi pentru fsptul că ai stat după mine, că nu ţi-ai pierdut speranţa şi că datorită ţie am construit legătura pe care o avem. Oricât aş scrie nu este îndeajuns pentru a-ţi mărturisi tot ceea ce simt. Vreau să nu uiti ca indiferent de ceea ce o să se întâmple, eu o să te iubesc şi o să rămâi în locul rezervat din inima mea.
Uneori cuvintele nu sunt destul pentru a-ţi arăta că te iubesc, că de la început nu am putut să te las. Iartă-mă dacă uneori par indiferentă şi poate nu fac ceea ce ţi-ai dorit, însă mie-mi pasă şi sper ca ceea ce avem noi să nu se piardă niciodată şi sper să rămân în inima ta indiferent dacă drumurile noastre se vor despărţi.
Mulţi ne văd doar ca pe doi copii care au o simplă „joacă” de-a oamenii adulţi, însă ei nu văd ceea ce am realizat noi într-un timp foarte scurt. Mulţumesc încă o dată pentru tot şi de la mine o să primeşti iubirea de care ai nevoie, sinceritatea şi încrederea.Un specimen rar şi o ciudată specială.
Te iubesc,
a ta Cici.
<3
Două cuvinte aparent simple, dar importante:
Te iubesc!
Nu am nimic de spus, citeşte doar versurile. pace.! 🙂
Totul se învarte-n jur,
Eu plang…ştiu că nu-s bun,
Doare chiar şi adierea unui vânt uşor,
Încet în suflet se aşterne durearea,
E vina mea;să ma ierţi…tu ai puterea
Târziu prea oare este?
Când am greşit nu m.am gândit
Acum gândesc,
Vreau să mă ierţi, ştii…te iubesc!
Dovadă am lacrima ce curge pe obrazul meu,
Nu am o scuză, spun doar că am gresit si eu.
Ştiu; nu e bine ce.am făcut,
Acum ştiu, „then” n.am ştiut.
Lumea e greşită, noi trăim intr-o lume greşită, plină de sisteme greşite, cu oameni greşiti, „trăim in Romania şi asta ne ocupă tot timpul”. Eu unu nu am nimic cu Romania ca ţară ci am cu anumite persoane din conducere. Lumea poate fii mult mai simplă, chiar se poate.
Mă gândeam la o viata liniştită la ţară, fără griji. Un loc unde pot trăi linistit, un loc unde stresul urban nu există şi un loc unde guvernanţii nu mă deranjează. Dar sper ca asta să nu devină pentru unii o „faţadă” şi să spuneţi că pentru toate problemele si eşecurile voastre sunt de vină ei, guvernantii. Nu e bine să cazi in extreme, nici să „cazi pe jos”, defapt nu e bine să cazi in general.
Bănuiesc că multi dintre voi s-au săturat de multe care înca li se intâmplă zilnic şi desi te-ai săturat, continui, aici e problema, nimeni nu face nimic ca să scape măcar. Asta poate şi pentru că au trăit în comunism şi cum comunismul nu e mort incă, le e frica sa fie liberi. Am constatat asta la mulţi oameni.
Ironia e că nici macar eu, cel care scriu asta, şi vad, incă nu fac nimic, dece oare? – aşa am fost obisnuiti, să nu ne pese.
Şcoala omoară imaginaţia, distruge adevăraţii artişti. Consider că în românia, sistemul de învăţământ e…repulsiv. Eşti obligat să faci anumite chestii, doar pentru că aşa e legea. Şi aici încă se văd urmele comunismului, unde e libertatea promisă ?
Nu cred că mii de oameni au murit la revoluţie ca să ajungem de unde am plecat.
Tot ce vine, noi primim (mă refer la mass-media, modă, muzică, religie, etc.), şi nu e departe de comunism, defapt în comunism era la fel doar că atunci lucrurile pe care le primeam erau bune ( e un comunism îmbrăcat in haine noi). Nu, nu sunt comunist spun doar că avea si aspecte bune. Acum avem libertate, drepturi…şi le foloseste cineva ?
Deformez realitatea, n-am nevoie de poveşti,
Când societatea te învaţă să nu spui ce gândeşti.
Altă problemă e că copiii de azi sunt la fel ca parinţii lor, proşti. Şi uite aşa „chestia” asta va continua o bună bucată de vreme, pana când lumea se va deştepta, sper. E trist să vezi unde a ajuns societatea noastră, iar dacă priveşti atent, observi că înafară de inteligenţă, nimic nu ne deosebeşte de animale. Iar asta nu se întâmplă doar la noi, se întâmplă peste tot în lume înafară de satele/triburile uitate de lume.
Avem o românie trisă, batrană şi obosită, care sper eu că e înca in sevraj şi nu în comă.
B U G Mafia – Poveste Fara Sfarsit (cu Jasmine) 2009
B U G Mafia – Romania 2009
Morometii – Romania Trezeste-te
*în spatele articolului stă un mesaj „ascuns”.
😀 Stiu, stiu….=; nu am mai scris de … 😕 mult :)) Asta fiindca am fost ocupat cu multe, cu RoHipHop, dar si cu prietena mea (Cici). Spun asta ca sa nu spun ca nu am avut inspiratie. Totusi nu voi abandona blogul, niciodata >:) Adevarul e ca nimeni nu mi-a dus dorul in „sfera” asta… asadar nu stiu daca ar trebui sa imi pese foarte mult.
Lumea se schimba, adica evolueaza, fiindca evolutia presupune in primu rand schimbare, altii in bine, altii in rau, toti evoluam. Iar sar din subiect in subiect, insa acum, in perioada adolescentei au loc multe schimbari Unele chiar ciudate si neimaginable pana atunci. Sunt fascinat de tot ce se intampla in jurul meu, si vreau sa profit de perioada asta, cat se poate de mult.
Blogul a trecut pe locul 4-5 in lista prioritatilor mele. Trebuie sa reusesc sa fac alte lucruri. O sa incerc sa creez din nou. 😀
Poate te astepti sa comentez situatia politica, ce a mai facut nustiu cine, ce cacauri s-au mai zis pe la TV. 😐 nu, asta e cel mai jalnic mod de a te face cunoscut. Psihologic vorbind, fiind situatia nasoala, toata lumea osa fie cu tine si te va ridica in slavi. Bai chiar o sa comentez si eu „suprematia lui Basescu” intr-un articol viitor.
Pana atunci… pace.! 🙂
Later Edit: Am uitat sa precizez ce am facut in tot timpul asta 😀 e greu de explicat asa ca bag o imagine.
Inceputurile.
Ei au aparut cu foarte mult timp in urma, asta e cert insa nu se stie exact cum. Varianta cea mai plauzibila e ca ei s-au nascut cu niste mutatii. Semanau cu lupii, fiind foarte parosi si avand colti, defapt dinti putin mai alungiti. Ei au fost priviti ciudat de oamenii normali. Asta si pentru ca atunci oamenii nu erau asa de inteligenti, de altfel nici azi nu prea sunt. Intotdeauna oamenii i-au privit ciudat pe vampiri si i-au marginalizat.
Teoria mea.
O data, undeva, un vampir a avut o altercatie cu un om, satul sa fie persecutat si batjocorit, vampirul l-a atacat. L-a omorat pe loc. De atunci oamenii apropae i-au exclus pe vampiri de langa ei. Considerau ca sunt periculosi si ca ii pot ataca oricand.
Se spune ca vampirii sug sange, asta insa nu e adevarat. Intr-o seara un animal suge sangele vitelor si vina este data pe vampiri fiindca oamenii deja aveau ura pe ei. Incet, incet au fost alungati crezandu-se ca sunt rai si daunatori „societatii” cand defapt ei nu au fost intelesi.
Se spune ca vampirii ies doar noaptea fiindca ziua ii arde soarele, insa si asta nu e adevrat. Ei umblau doar noaptea de frica oamenilor care ii atacau, fiindca atunci puteau sa umble linistiti.
Se spune ca vampirii traiesc mii de ani, insa asta este iar neadevarat. Oamenii au crezut asta fiindca ei seamana foaste mult intre ei si confundai un vampir cu altul. Faptul ca imbatraneau nu se vedea din cauza parului excesiv.
Anul asta e la fel. Nimic nu s-a schimbat, ba chiar e mai rau. Sa nu mai pretindem ca totul este bine, deoarece nu este. In fiecare dimineata ne nastem din nou. Ce facem azi este cel mai important. I’m going down. Deep.
Nu fac nimic ca sa ies din siutatia asta, si asta ma deranjeaza defapt. Prea multe de lasa pe capu’ meu, dece? Dece trebuie sa inteleg atatea? Poate ca daca eram mai prost era mai bine, traiam in prostia mea dar asa ma chinui stiind ca pot mai mult dar nu fac. Complicat este, insa viata e asa de frumuoasa si usoara. Vina mea este in totalitate, degeaba ma acuz. As vrea sa fac multe, dar nu simt impulsul ala, motivatia.
Asta imi lipseste mie, motivatia. Dece? Mi.a fost omorata inca din copilarie de parinti, dupa care de prieteni si tot asa…Iar eu vad si nu fac nimic.
Acum doar imi plang de mila, in loc sa fac ceva cu adevarat. Ma apuc de citit…poate asa osa inteleg mai multe…
Vreau sa fac multe. Osa fac multe. Osa reusesc. Pana la urma osa imi gasesc motivatia. Nu e asa simplu. Dar trebuie, sunt multi ca mine in tara asta. Nu vad poate, „the big picture”. Acum cateva luni nici nu imi imaginam anumite lucruri care se intampla acum. Si banuiesc ca si peste cateva luni osa mi se intample alte lucruri minunate.
Trebuie sa lovesc viata cat pot eu de tare!
Capu’ sus! – Privirea dreapta.
El prea mult o iubea si astepta clipa aia din totdeauna. Ea i-a schimbat viata lui asa cum o stia el.
Parca doua stele s-au ciocnit si in jur sunt mii de particule care se invart necontrolate…parca patru galaxii fuzioneaza si incing intreg Universul si alimenteaza flacara iubirii care se ridica cat mai sus si poate fi vazuta de „ceilalti”, de ei. Asa a fost momentul in care ei s-au intalnit pentru prima data desi nu prima oara cand se vad.
Unele lucruri se intampla pur si simplu, nu au nevoie de explicatii…dragostea apare fara ca sa vrei, te surprinde si iti incalzeste sufletul, iti alimenteaza fanteziile. E ceva fara de care noi, ca fiinte umane nu a putea face fata vietii, si viata insasi nu ar mai fi asa cum noi o stim.
O singura persoana, o singura data in viata merita tot, acea persoana in jurul careia orbitezi alimentat de sentimente si ganduri, de EA.
Ce poate sa tina impreuna doi oameni atat de diferiti si totusi atat de asemanatori? e simplu, DRAGOSTEA!
Vreau adevarul, pana la capat. Vreau sa fiu sincer. […] Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab, si lipsit de vointa?
Mai mult. Sunt cel mai natang dintre toti, orisicat m-as ascunde. Sunt atat de natang, incat nici nu ma revolta timpul acesta pierdut, si slabiciunea sufletului meu, si ruina vointei mele, si pustiul mintii mele. Si scriu aici, in loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Sunt dezgustat de tot, chiar si de durere.[…]
Unde imi e hotararea mea de a ma arata lumii asa cum sunt, constient de superioritatea mea si de nerozia contemporanilor mei?[…] Si nu mi-e rusine de mine insumi?… Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea, si de vrerile mele?…[…] Nu mi-e rusine. Stiam de mult ca sunt cu desavarsire lipsit de vointa.[…]
Sunt liber, sunt stapan pe timpul meu. M-am gandit mult daca nu trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna. E un gand care se intoarce rabdator, de cate ori izbutesc sa-l ajung. Ma framanta noptile. Ar fi atat de frumos sa fug… Nu stiu daca imi lipseste curajul. Ma gandesc la atatea piedici pentru care nu sunt inca pregatit sa le infrang.[…] Fuga mea nu e insa o trecatoare nostalgie dupa aventuri, nici o copilareasca predare in fata plictiselilor scolii.[…] Simt nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu, luptand.[…]
Nu ma recunosc in multe ganduri si nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt cateodata trist si de ce alta data imi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale blogul acesta, care ar trebui sa fie intesat numai cu analize facute pe indelete si cu toata seriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, cand voi studia psihologia.[…]
Multa stima pentru Mircea Eliade.
Capu’ sus!
Poate ca ai observat sau poate ca nu insa in decursul zilei de azi blogul nu a „functionat”. Da stiu, si imi cer scuze ^:)^ . Cica a fost ceva de la DNS [nu cred ca sti tu dastea :)) ]. Oricum, cei de la .tk au spus ca ar fi din vina serverelor mele DNS de la host 😐 in fine…prea multe detalii tehnice. Eu vreau doar sa va spun ca „i’m back >:) „, nu te alarma totul e bine acum. Am post.uri „in the making” 😀 .
Pregateste-te si Fereste-te ! >:)
Pace! – Capu’ sus!