Anul asta e la fel. Nimic nu s-a schimbat, ba chiar e mai rau. Sa nu mai pretindem ca totul este bine, deoarece nu este. In fiecare dimineata ne nastem din nou. Ce facem azi este cel mai important. I’m going down. Deep.
Nu fac nimic ca sa ies din siutatia asta, si asta ma deranjeaza defapt. Prea multe de lasa pe capu’ meu, dece? Dece trebuie sa inteleg atatea? Poate ca daca eram mai prost era mai bine, traiam in prostia mea dar asa ma chinui stiind ca pot mai mult dar nu fac. Complicat este, insa viata e asa de frumuoasa si usoara. Vina mea este in totalitate, degeaba ma acuz. As vrea sa fac multe, dar nu simt impulsul ala, motivatia.
Asta imi lipseste mie, motivatia. Dece? Mi.a fost omorata inca din copilarie de parinti, dupa care de prieteni si tot asa…Iar eu vad si nu fac nimic.
Acum doar imi plang de mila, in loc sa fac ceva cu adevarat. Ma apuc de citit…poate asa osa inteleg mai multe…
Vreau sa fac multe. Osa fac multe. Osa reusesc. Pana la urma osa imi gasesc motivatia. Nu e asa simplu. Dar trebuie, sunt multi ca mine in tara asta. Nu vad poate, „the big picture”. Acum cateva luni nici nu imi imaginam anumite lucruri care se intampla acum. Si banuiesc ca si peste cateva luni osa mi se intample alte lucruri minunate.
Trebuie sa lovesc viata cat pot eu de tare!
Capu’ sus! – Privirea dreapta.
ianuarie 20th, 2011
| 2 Comments »
Posted in Aiurea in tramvai