Dată originală: 14 Noiembrie 2010
Dupa cum majoritatea ştiu, eu ascult muzică rap şi hip-hop. Rap4Life!
E muzica care mă reprezintă. Asta e evident. Problema e că în ultimu’ timp mulţi vor să fie si ei rap că asa e „mişto”. Şi că le plac piesele cu înjurături. Mă pis pe voi. Dacă îţi pui o şapcă, şi nişte haine mai largi nu te face rapper. Trebuie să înţelegi ce pula mea vor sa zică ăia acolo. Să simti piesa, nu să auzi doar ,,pula mea”. Trebuie să citeşti printre rânduri. Să faci legătura…
De curând îmi zicea unu că B.U.G. Mafia sunt „comerciali” 😐 imi venea să îl bat acolo frate… Da mi-am zis: „Iartă-l Tataee că nu ştie ce zice”… Urăsc prostia asta colectivă, mentalitatea asta de turmă. Cum pula mea te numeşti rapper când tu asculţi manele şi alte căcaturi.
Uite că fac un citat:
Dacă asculti Paraziţii şi muzică ţigănească,
Te invit să iţi bagi pula-n măta, nimeni n-osa te oprească 🙂
Am doar respect pentru baieţii care chiar simt beatu’ şi înţeleg versurile 😉 Ţine-o tot asa, nu înceta ! -pentru tine mafia
Nu vreau să mă dau cunoscător sau pula mea dar să moară măsa, e penibil rău când vezi cocalari care ascultă pe la colţuri hip-hop si următoarea piesă e o manea. Îi detest păştia’ aş vrea să îi împuşc la zid ca pe Ceauşescu. Asta e un post de heităreală. BĂ mă piş pe toti ăştia care ascultă rap fără sa stie ce e aia.
Dacă asculţi rap, nu te da mare. Stai chill. Lasă-i pe alţii să se dea „şmekeri”.
Totdeauna capu’ sus şi privirea dreaptă,
Niciodata nu poţi să ştii ce te asteaptă…
Dată originală: 29 aprilie 2011
Am puterea să scriu despre orice, iar asta imi cauzează probleme. Pe de altă parte, când ai idei şi posibilităţi limitate vei face acelaşi lucru mereu. Bloguri precum mirosul pulii mele şi alte căcaturi.
Admit faptul că poate nu sunt bun la asta, scrisul pe blog, dar totuşi vad alţi retarzi care sunt paraleli cu lumea asta şi cu limba română şi scriu mai mereu pe blog. De ce ? Fiindcă n-au prieteni, sunt nişte frustraţi şi nişte singuri. Le place să îşi plângă singuri de milă cu faze gen ” ce faceţi cititorii mei ? io nu prea bine ca am probleme in familie nu ca voi”. Defapt genu asta de persoane au probleme cu capu’ şi trebuie să se trateze cât mai repede dar nu mai au şanse.
Prin articolul ăsta îmi vărs mânia adunată în timp, relativ scurt, ca la câte persoane de genu ăsta există nu durează mult…
Mă gândeam să fac chiar un top al celor mai de căcat bloguri şi persoane… 😕
Şti cum e… Win some Loose some.
Vorbele rănesc adânc, cum spunea Cumicu’
Eu te rănesc cu bâta şi te car cu dricu.
Motivu’… e simplu şi lesne de-nţeles
Eşti atât de proastă, nu şti să faci nici sex.
Că veni vorba de asta, mi-aduc aminte cum,
Spuneai că nu te fuţi, da erai rupta-n cur.
Sunt dur; şi-mi ies uşor din fire,
La fel cum ieşi tu pe centură, să faci bani de bile..
Şi c-am ajuns aici, la capitolu’ bărbaţi;
Gagică-tu nu-i printre noi, e printre terminaţi.
Tastatura mea grăieşte adevăr,
Iar adevăru’ doare, la fel ca un topor.
De ce nu scriu prea des ?
Răspunu’ e simplu, cred eu.
(Fac o paranteză ca să explic cum văd eu un blog sau cel puţin blogul meu.
Un blog e ceva personal, un loc în care îţi exprimi opiniile şi ideeile liber şi creativ dar nu trebuie să cazi în extreme… trebuie să şti cum să le menţi în balanţă, creativitate/personalitate. Mă refer la faptul că unii scriu numai căcaturi pe blog şi altii aberează fantezic despre alte căcaturi. E adevărat că nu sunt obligat să scriu aici zilnic sau chiar deloc însă e bine să ai o sarcină.)
Revenind, eu scriu prea rar fiindcă am prea multă imaginaţie şi creativitate. Îţi vine să râzi, nu?
Aşadar cum e posibil să am atâta imaginaţie şi creativitate şi totuşi nu scriu mai deloc?
Când vreau să scriu un articol, mă uit la pagina goală şi mă gândesc că aş putea scrie despre orice, extratereştrii, maşini, calculatoare, jocuri, programe, viata mea, plante, animale, ideei… Am prea multe optiuni, iar eu sunt genu de persoană care urăsc optiunile, doar pentru simplu fapt că după fiecare alegere mă gândesc: „Ce ar fi fost dacă?”, „Ar fi fost mai bine?”. Astfel apar regretele şi mă gandesc că mai bine nu alegeam nimic.
Din aceaşi ecuaţie mai face parte şi lenea mea imensă, care atunci când mă lovesc de o decizie spune: „Mai bine lasă!”. Iar eu spun:”Ce bine şi-aşa nu mă puteam decide”.
Iar acum, m-am blocat din nou :))
pace vouă băieţi! :)>- pentru fete am altceva
Poate îţi vine să crezi sau poate nu, dar totul are un sfârşit. Nimic nu rezistă la nesfârşit iar noi ca oameni ştim asta, doar că ne minţim ca să ne simţim mai bine.
Astăzi, mi s-a mai terminat încă un capitol din viaţă, capitulul dintre mine şi Cici. Mai sunt multe de spus, dar tăcerea le-a învăluit pe toate şi le-a încuiat în temniţa sufletului meu, iar eu, eu am datoria să le port cu mine toată viaţa.
Durerea coboară printre lacrimi, mă cuprinde în braţe şi îmi şopteşte:”A fost o dată!”.
Piesa de mai jos, mi-a dat nişte lacrimi…superb. Până şi 2Pac a avut un sfarşit, dar cum zicea şi el:”Life goes on!”.
Pace tuturor! 🙂 UPDATE: We are back togheder. 😀
Pe vremuri, acum milioane şi miliarde de ani, nu exista soarele. Nu era lumină decât de la lună, o lumină difuză.
Plantele care existau erau doar un fel de copaci foarte înalţi ( mai înalţi ca plopii )care aveau frunze decât în vârf ( în genul palmierilor, cu frunze doar la capătul superior). Şi atunci era tot un fel de fotosinteză doar că nu aşa cum o ştim noi.
Temperaturile erau în general foarte scăzute, la Polul Nord erau temperaturi de cel puţin -50 de grade, iar pe continente temperaturile puteau atinge şi 10 grade în cele mai bune coniţii. Apă se găsea doar în anumite locuri. Pămantul era o planetă care încerca să îşi continue existenţa.
Poate vă întrebaţi ce se întâmplă cu dinozaurii ierbivori… răspunsul e în faţa voastră, ei aveau gâturile aşa lungi ca să ajungă la frunzele acelor copaci înalţi, la frunzele din vârf. Totul era anost. De ce au dispărut dinozaurii ?
Într-o zi, a avut loc o explozie, acel bing-bang, doar că bing-bang-ul a format defapt soarele. O stea care a început să încălzească Pământul încă din prima clipă de existenţă. Fiind la început, soarele ardea prea tare pentru acele plante şi dinozauri, care erau obişnuiţi cu temperaturi scăzute, astfel mulţi dintre ei am murit arşi de vii, pielea lor fiind prea sensibilă la razele ultraviolete.
Gheaţa a început să se dezgheţe şi mările şi oceanele au devenit cum le ştim noi azi.
Deabia de aici începe procesul care a creat lumea şi rasa noastră. Evident că extratereştrii au avut legătură cu apariţia noastră dar despre cum a apărut lumea voi scrie, poate, într-un articol viitor.
*P.S.: Povestea de mai sus nu este bazată pe niciun document ştiinţific, este pură imaginaţie şi trebuie tratată ca atare. pace.! 🙂
Si asa totul dispare intr-o umbra pustie,
Cand ma gandesc; ca tot a fost dintr-o prostie,
observ cum totul vine inapoi usor,
desi nu vreau sa recunosc, mi-e dor.
cu calculatoru-n fata, cu mesu’ langa mine
vreau sa fac un pas, gandesc, e rau sau e bine?
imi vine inspiratia, sa ma apuc, scriu versuri pe blog
scriu fara sa stiu unde duc, avand sufletul liber
liber ca un haiduc, imi vine sa plang,
desi nu vreau, tot ma apuc…
Am atâtea de spus şi totuşi nu spun nimic. Asta se reflectă în faptul că nu am mai scris pe blog de mult, dar cum spunea si Cheloo:
Eu nu ma rog, nu implor, n-am suflet de milog,
Mie sa-mi sugeti pula-n public, nu traiesc pe blog.
Cred că am probleme în exprimare, defapt am probleme în tot şi nu glumesc.
Mi-am actualizat pagina „despre mine” (click).
Să nu te aştepţi să scriu prea curând pentru că nu o voi face, dacă câştigam bani de pe urma blogului ca majoritatea lăbarilor de pe net poate că scriam. Apropo, ăsta e primul post pe Aprilie ;;) .
În sfraşit am şi eu gta iv. Îl joc de câteva zile şi am devenit dependent. Imi place povestea jocului.
Am şi filmat ca să am dovada 😀
Primul video! – Random.
Şi al doilea, după ce am băgat în joc un Audi R8 V10
Astăzi e ziua mea. 🙂 Nu vreau decât să stau, singur. De aceea scriu acest articol acum, la 1 noaptea.
NU vreau să scriu mai mult, nu vrea să fac nimic, vreau doar linişte.
nimic mai mult. pace.!:)
apropo, google ţine la mine.
în mod normal aici trebuia să fie articolul meu zilnic, dar nu este. Am fost cam ocupat şi nu mi-a fost gândul la blog. Asta ar fi o premieră :)) .
Mi se pare aiurea să scriu aici toate prostiile ca tu să le citeşti şi chiar să-ţi placă. Nu voi vontinua, defapt nu trebuia să încep. (referindu-mă la scrierea unui articol zilnic)
Eu sunt genu’ care scrie o dată la un timp, dar bine. Sau cel puţin aşa cred 😀 . Nu voi şterge categoria totuşi, poate uneori voi simşi nevoia să scriu şi acolo ceva, cine ştie?
M-am saturat de toţi proştii din jurul meu, nu mă consider deştept, doar că sunt cel puţin mai deştept ca ei. Iar ei, ei sunt ca întotdeauna. De ce nu mă miră asta oare ?
Tot mă chinui să scriu articolu asta de 2 zile şi mereu uit :)) Nu e vorba că nu am inspiraţie, e vorba că nu mai vreau. Sunt obosit. Poate în curând.
Sunt altfel acum, unu’ mai bun, m-am schimbat, am evoluat.
-Trec prin stări. Trec prin multe. Viata. 🙂
