Trec printr-o altă decepţie, cu toţii trecem, acum depinzând de fiecare, unii mai des alţii mai rar. În ultimul timp am avut o relaţie „stabilă” în care am avut câteva decepţii minore. Dar după acea relaţie a luat sfârşit, am trecut la binecunoscutele decepţii în dragoste în care x place pe y dar y place pe z iar x se simte post dar si y se simte prost pentru că l-a rănit pe x. Dăcă ar fi o formulă matematică, ar fi aşa: X - Y = Y + Z = -X
Cel mai naşpa e să fi îndrăgostit de sora fostei prietene pe care ai iubit-o în secret dar ea să te refuze.
Şi încă o chestie memorabilă:
Nu te îndrăgosti de sora fostei iubite. Făcând exceptie cazurile în care şi ea s-a îndrăgostit de tine. 🙂
Iar acum o poezie în dulcele stil clasic, facută de mine:
La margine de codru eu te aştept impacient,
Cu dragostea în mine şi inima-mi în piept,
Geaba zăbovesc la umbra stejarilor bătrâni,
Tu nu apari, nu vrei să vi, acum sunt săptămâni.
Arta mea nu te impresionează, la fel nici suferinţa,
Aş vrea să poţi să mă iubeşti, să ai iscusinţa,
Voi aştepta la nesfârşit de-ar fi să fie aşa,
Să te recapăt în final, să-ţi dau să-mi porţi cămaşa.[…]